Am publicat ieri un articol despre cei 10 oameni din Maramures sau cu afaceri in Maramures care apar anul acesta in Top 500 Miliardari Forbes Romania. Nu o sa comentez nici estimarile facute de revista Forbes asupra valorii averilor, nici pozitia acestor oameni in top si nici nu o sa fac aprecieri asupra acestor persoane, desi pe unele le-am intalnit ocazional sau, in cazul altora, le cunosc destul de bine.

Haideti sa incercam sa judecam cei zece maramureseni din Top in mod obiectiv, cu raceala matematica si indepartandu-ne de relatiile personale sau de informatiile subiective de care dispunem. Datele livrate de Forbes si cele obiective pe care le cunoastem ne arata ca primii doi maramureseni din top, Frank Timis si Ion Sturza, situati pe pozitii inalte si cu averi uriase, nu sunt de fapt localnici si activeaza intr-o zona tulbure, riscanta si aventuroasa la nivel mondial, asa ca o sa ii scoatem din calcul, fiindca ei nu pot fi decat exceptii si nu se incadreaza intr-un profil general al omului care a facut avere traind in zona noastra.

Abia de la locul al treilea in jos, ocupat de Dan Vasile din Negresti, putem vorbi despre afaceri autohtone, pornite dupa 1989 si duse in mediul economic intern. Observam mai intai ca de la pragul de 650 de milioane de euro – averea lui Sturza, cadem abrupt si relevant pana la 22 de milioane, averea estimata a lui Dan Vasile. Ceilalti sapte din clasament au averi calculate intre 21 de milioane si 9 milioane de euro, sume care fata de cei doi din top sunt rezonabile si credibile si reprezinta detineri care s-au putut constitui in mod normal si firesc, in ultimii 25 de ani, prin afaceri duse in conditii legale si de competitie rationala in mediul economic intern.

Ramanem asadar cu atentia concentrata pe cei opt care au averi si afaceri situate in limite firesti la nivel national. Ce observam? Ca patru dintre ei se ocupa de productie si fac mobilier pentru export aproape exclusiv catre gigantul mondial IKEA. Sunt oameni carora rauvoitorii ar putea spune ca un Dumnezeu suedez le-a pus mana in cap, dar este bine si obligatoriu de precizat ca marele retailer DIY mondial nu acorda credit oricui si nu investeste aiurea, asa ca acesti oameni, impreuna cu echipele lor de management, s-au dovedit capabili sa raspunda de-a lungul anilor tuturor cerintelor si standardelor impuse de IKEA, ceea ce nu este putin lucru.

Fara a diminua in vreun fel meritele celor trei miliardari maramureseni din top care sunt angrenati in afaceri de comert si distributie construite sistematic, sanatos si credibil, as spune ca ar trebui sa ii luam drept model pe cei patru fabricanti de mobilier si pe sotii Cozma, care au construit reteaua de case de amanet BSG, daca vrem sa ne orientam asupra unor modele economice durabile pentru a trage invatamintele necesare si a pricepe de unde si cum trebuie pornit in reconstructia economica a Maramuresului. A face afaceri sanatoase inseamna a produce plusvaloare concreta si consistenta pentru o clientela cat mai numeroasa, adica a iti folosi inteligenta, competenta si resursele materiale, financiare, tehnice si naturale disponibile intr-un mod creativ si rentabil, astfel incat sa livrezi clientilor satisfactia unor produse sau servicii pe care ei sa le perceapa ca si necesare si corespunzatoare cerintelor lor pe termen lung.

Pe cei patru din industria mobilierului i-a ajutat mult colaborarea cu IKEA, care a livrat cunostinte, experienta si standarde si a ajutat prin experienta sa mondiala la consolidarea unor businessuri cu mii de angajati. Dar conformarea cu standardele, construirea unei culturi sanatoase a companiilor si impunerea unui randament inalt al productiei in conditii de calitate sunt lucruri in care inteligenta si priceperea localnicilor au contat in mod categoric.

Ajungand la familia Cozma, care a reusit sa construiasca din nimic, doar cu experienta, creativitatea si rabdarea din dotare, o retea de intindere nationala de servicii financiare de tip amanet, trebuie sa recunosc ca, in mod subiectiv, ii consider pe cei doi soti cei mai merituosi dintre cei 10 miliardari locali. Fiindca au construit afacerea fara asistenta informationala si logistica a unui gigant mondial, au reusit sa faca bani din servicii, adica din nimic palpabil si au scos bani multi si sanatosi tocmai de la segmentul de populatie care, prin definitie, este cel care NU are bani si se imprumuta mereu.

Daca veti rasfoi Topul Forbes de anul acesta o sa observati o tendinta puternica de curatare a mediului de afaceri. Dispar din top sau se prabusesc dramatic in topul averilor multi dintre tunarii si speculantii de dupa 1989, care nu au fost niciodata capabili sa construiasca afaceri serioase si au trait doar din jaful national dirijat de Ion Iliescu, Adrian Nastase si urmasii lor. Multi dintre ei sunt deja la inchisoare sau au decedat inainte de a fi inchisi (Patriciu, Becali, Copos, Borcea, Cocos al lui Udrea si multi altii). Se intampla tarziu acest proces de evolutie din faza de capitalism de cumetrie si mafie politica inspre zona fireasca, in care doar cei capabili si priceputi mai rezista si stiu sa se dezvolte.

Realitatea economica, piata libera, competitia si competenta fac curatenie intre oamenii cu avere, intr-un ritm pe care nu il resimtim ca rapid, dar pe care il putem constata ca fiind foarte puternic, daca privim cu atentie si judecam statistic. Se va face (sper eu foarte repede) curatenie si in mediul politic. Abia dupa 25 de ani de la Decembrie 1989 putem incepe sa vorbim despre construirea sanatoasa a pietei libere, a capitalismului si a unei economii sanatoase, cu jucatori educati, bine pregatiti si capabili sa participe la un joc corect, sportiv si cu reguli clare.

Abia din 2015 am putea vorbi in Romania despre nasterea unui capitalism adevarat si competitiv, dominant la nivelul economiei nationale. Dar acest moment este direct dependent de rezultatul alegerilor prezidentiale din 16 noiembrie. Daca mafia transpartinica va reusi sa isi impuna la Cotroceni omul care vrea sa uneasca in mod fortat hotii cu oamenii cinstiti, va trebui sa amanam momentul de normalitate. Va fi doar o amanare, fiindca atata vreme cat Occidentul si Statele Unite ne vor avea in sfera lor de interes si parteneriat ne vor ajuta (mai de bunavoie, mai cu forta) sa ne facem curatenie in ograda.