E destul de limpede pentru mine ca Biserica in Romania (indiferent despre care biserica vorbim) da dovada de lipsa unei minime culturi civice despre rolul si locul Bisericii in societate. In sustinerea afirmatiei de mai sus nu trebuie decat sa fac referire la doua aspecte foarte mediatizate in ultimele cateva luni.

Primul dintre ele se refera la implicarea nepotrivita a Bisericii in campania electorala. Pe de o parte, biserica traditionala influentand nepermis si grosolan electoratul intr-o directie, iar de celalalta parte protestantii oferind indicii enoroasilor pentru sustinerea celeilalte directii.

Un al doilea aspect il constituie opulenta construirii unei Catedrale supradimensionate si puzderia de biserici din fiecare catun, intr-o tara in care copiii inca invata in frig in unele scoli, iar bolnavii mor din cauza distantelor parcurse pentru a ajunge la cel mai apropiat spital.

Nu pot intelege cum se justifica ridicarea unor lacase de cult in localitati cu doar 300 de locuitori si fara niciun dispensar?! Nu inteleg cum se justifica o astfel de investitie cu atat mai mult cu cat, daca 10 din cei 300 de locuitori fac parte dintr-o alta denominatiune, cel mai probabil vor construi si ei foarte curand o alta cladire. Avem asadar doua imobile, folosite cel mai probabil numai Duminica si nici un dispensar pentru uz zilnic si de urgenta.

In intelegerea mea simpla, Biserica are datoria sa lucreze nu doar pentru mantuirea oamenilor, dar si pentru construirea si intarirea societatii. Rolul Bisericii nu se limiteaza la indrumarea morala, ci se extinde asupra tuturor sferelor vietii sociale. Biserica are datoria de a face sa rasara in mintea si in inima credinciosilor dorinta de a construi o societate puternica, bazata pe valori care sa promoveze demnitatea umana.

Totodata, Biserica ar trebui sa fie cel mai important generator de repere morale pentru noua generatie. Faptul ca societatea romaneasca trateaza simtul masurii si politetea ca fiind repere de care nu e nevoie decat Duminica, ca politicienii recurg la gesturi bisericesti doar atunci cand au neovie de suportul alegatorilor, sunt dovezi ale esecului Bisericii in acest plan.

In spiritul echilibrului trebuie sa admit ca exista totusi si o parte a Bisericii care lucreaza activ pentru sustinerea schimbarii la fata a Romaniei. Am citit despre povestile unor preoti care lupta cot la cot cu enoriasii in construirea societatii. Stiu personal despre multe proiecte sociale ale bisericilor evanghelice peste tot in tara.

Daca insa dorim sa vedem cu adevar o transformare profunda a societatii romanesti, nu putem sa nu implicam Biserica in formula corecta. In societatea noastra Biserica are un rol esential si pana cand ea nu-si va intelege acest rol, societatea va avea de suferit, iar schimbarea va intarzia sa apara.

iustin si pesedeii