Dați-mi un punct fix și o pârghie destul de lungă și o să ridic Pământul, zicea Arhimede. Dați-le niște baloane legate de o frânghie, un echer, un raportor, un laser, o ruletă și o dronă unor tineri inteligenți de la Șincai, Vasile Lucaciu sau Universitatea de Nord și o să obțină ceea ce nu au reușit încă temuții procurori DNA ce au descins de atatea ori în urbea noastră: să-l demaște, fără drept de apel, pe impostorul ce ne-a confiscat orașul.

Oamenii îi poți minți și amăgi, atunci când controlezi ca proprietar, dictator sau finanțator toate mijloacele de informare, dar cu geometria nu-ți merge la fel de ușor, mai ales atunci când minciuna cu bradul de 40 de metri e descoperită cu precizie de teodolit de un topograf autorizat, dar și de măsurătorile pline de creativitate ale unor elevi de la școlile de elită din oraș. Examenul este de data asta serios și nu mai poate fi aranjat de Mămica sau Tăticul, bugetari influenți în vremea regimului comunist și bugetari milionari în euro pe din bani furați de la stat, în capitalismul original românesc.

Poți avea milioane de euro moștenite din jaful forestier orchestrat de Tăticul Dorel, măcelarul de la Romsilva, dar nu-i poți cumpăra pe Thales sau pe Pitagora, și nici pe tinerii inteligenți care le-au folosit teoremele ca să îți demaște minciuna. Poți să te joci aproape cinci ani de zile cu licitații trucate și umflate, cu finanțări ale propriului trust de presă mascate în sponsorizări, cu tranzacții imobiliare făcute prin abuz și înșelăciune ca să îți multiplici averea sau cu alte zeci și sute de furăciuni din bugetul local sau direct din buzunarul băimărenilor, prin factura la apă de la Vital și cea la gunoi de la Drusal. Dar cu adevărul, cu inteligența, curajul și cu demnitatea oamenilor nu te poți juca.

Măsuratorile efectuate de expert autorizat probează mărimea reală de 25,6 metri a bradului pe care escrocul mascat în edil l-a prezentat, cu surle și trâmbițe, ca fiind de 40 de metri și cel mai înalt din România. În același fel, cu legea în mână, cu puterea adevărului și cu documente, tot mai mulți băimareni vor putea afla, pas cu pas, adevărata dimensiune a jafului făcut cu zâmbetul pe buze în ultimii cinci ani, la Primărie, la Vital, la facturile Drusal, la autobuzele cu preț umflat de la Urbis, la milioanele de euro dispărute sub justificarea finanțării sportului care acum trage să moară pe toate nivelele, la contractele de asfaltare și deszăpezire, de întreținere a spațiilor verzi, de renovare a clădirilor creșelor și liceelor și de achiziție a locurilor de joacă, panseluțelor, giratoriilor, mobilierului urban și tuturor celorlalte zeci, sute și mii de tranzacții efectuate în cel mai pur stil mafiot, fără transparență, fără respect pentru lege și fără a ține cont că oamenii din acest oraș abia își duc zilele, sunt nevoiți să plece să se umilească pe la străini și așteaptă o șansă la o viață mai bună și la o dezvoltare sănătoasă a comunității din care fac parte.

De ce am măsurat bradul?

Am văzut mulți oameni care spun că și-au dat seama că bradul lui Cherecheș nu putea avea anul acesta 40 de metri, așa cum nici anii trecuți nu a avut 35, 32 sau 30 de metri, dar nu au considerat că această minciună este un fapt grav. De la un Crăciun la altul, primarul a mărit înălțimea declarată a acestui simplu simbol al Sărbătorilor, intrând în sfera megalomaniei și a patologicului și antrenând oamenii din oraș în acest joc al orgoliului stupid la scară națională.

De parcă dacă ai în centrul orașului un pom mai înalt decât al altora asta îți garantează și un trai mai bun, un statut social mai înalt, un sistem de învățământ și sănătate mai performant, un cartier mai civilizat, o stradă mai asfaltată, un viitor mai sigur pentru prunci și o bătrânețe mai liniștită pentru părinți. Fals. Fudulia asta fără minte, nealcoșia neproductivă și pumnii loviți zgomotos de piept nu țin nici de foame, nu sunt nici semn de înțelepciune și nu te fac superior celorlalți oameni din țară.

Dar nu capcana asta a mândriei fără fundament este cel mai grav lucru în povestea cu bradul. Ci faptul că acest obicei al primarului de a umfla cifrele, de a manipula rezultatele, de a deforma realitatea spre propriul avantaj de imagine nu este doar un joc pueril al unei minți instabile care își face mendrele având la îndemână un întreg oraș. Gogoșile livrate cetățenilor prin propriul sistem de propagandă sunt o metodă transformată în lege și obicei de către primarul care s-a făcut stăpân peste banii orașului și hotărăște după sărăcia și haosul din propriul cap cum, cât și când trebuie aceștia cheltuiți.

Nu există minimă transparență în cheltuirea banilor publici, toate contractele sunt alocate firmelor prietene sau unor companii care de fapt aparțin tot primarului, nu se știe câți bani se plătesc pentru serviciile publice și pentru investiții. Tot ceea ce se prezintă publicului este o imagine cosmetizată, cu mult sclipici și puțin adevăr, construită doar pentru a mări notorietatea și popularitatea Mincinosului Orașului.

Oamenii din acest oraș nu au acces la informații minimale legate de administrarea orașului și cheltuirea banilor publici. Toate cifrele relevante legate de cheltuielile făcute, de contractele angajate și de datoriile făcute în numele orașului de către Cătălin Cherecheș sunt bine păstrate sub cheie. Orice încercare de investigare se lovește de un zid al minciunii, al justificărilor puerile, al procedurilor birocratice greoaie. Sunt foarte multe cereri de obținere a informațiilor, conform Legii 544, care sunt plimbate șmecherește de la un ghișeu la altul și amânate sine die, tocmai pentru a nu se afla lucruri esențiale pentru cetățeni și din care aceștia și-ar putea da seama că sunt furați cu zâmbetul pe buze.

Bradul ne-a fost la îndemână, n-am avut nevoie de aprobări și ștampile de la birocrați ca să punem mâna să aflăm cât este el de înalt. Cei 40 de metri anunțați de Cherecheș sunt de fapt 25,6. Lipsesc 36 de procente din ceea ce a afirmat sus și tare edilul că ne-a oferit. Dacă la o treabă elementară, care s-a putut verifica, Mincinosul ne umflă factura aiurea cu 36%, este legitim să ne imaginăm că aceeași scamatorie a cifrelor umflate și a scurgerii de bani către alte buzunare decât cele legale se întâmplă în cazul facturilor de apă și salubrizare, de asfaltare și deszăpezire, de amenajare a spațiilor verzi sau de renovare a clădirilor.

Putem să ne imaginăm că 36% din prețul nesimțit al metrului cub de apă murdară de la Vital se duc de fapt în buzunarele unor hoți? Putem, desigur. Oprescu de la București a ajuns la pușcărie fiindcă cerea 10% din valoarea tuturor contractelor, Vanghelie a ajuns la pușcărie fiindcă pretindea 20%, noi acum avem și un ordin de mărime al fraudelor de la Baia Mare: 36% și două dosare penale în cercetare la DNA.

Foarte mulți dintre semenii noștri știau din instinct că bradul nu e atât de lung pe cât  fost prezentat de primar. Și au tolerat această minciună, de dragul mândriei de a fi ăl mai nealcoș oraș din țară. Acești oameni trăiesc împăcați cu ideea că sunt păcăliți. Și chiar și cu aceea că sunt furați. Îi vezi în comentariile de pe Facebook spunând că toți politicienii fură, că e cumva firesc să își tragă și ei partea leului din contractele publice, atâta vreme cât fac câte ceva și pentru oameni, pentru oraș. Așa au fost obișnuiți să gândească din perioada comunistă, când toată lumea mai fura câte ceva de pe la serviciu, că doar era proprietatea întregului popor, iar cei care erau șefi aveau voie să fure mai mult, că “au fost băieți deștepți și s-au descurcat”.

Acești oameni nu pricep că un leu furat de un politician înseamnă o seringă în minus pentru un pacient dintr-un spital, care îi poate fi fatală acestuia, că o panseluță plantată în sensul giratoriu la preț triplu decât cel normal înseamnă un profesor plătit mai prost pentru copilul lor sau un medic batjocorit și făcut să își abandoneze pacienții plecând în pribegie în Vest, că o creșă renovată la preț dublu decât cel cu care putea fi construită de nouă înseamnă de fapt condiții mizerabile în alte școli sau grădinițe, unde trebuie să plătească din greu la fondul clasei pentru ca al lor prunc să aibă scaun pe care să șadă și masă pe care să scrie.

Acești oameni nu înțeleg că plătesc un preț imens pentru apa dată de Dumnezeu și venită prin cădere din munți, tocmai pentru că niște mafioți, înțeleși cu primarul și cu oamenii lui de la Vital, iau acești bani ca să execute niște lucrări în batjocură, să distrugă toate străzile din Ferneziu și din oraș și să ne dea la robinet nămol la preț de apă potabilă. Oamenii ăștia nu înțeleg încă faptul că banii furați de politicieni nu dispar dintr-un sac fără fund, care e al nimănui, ci banii ăia sunt extrași din propriile lor buzunare, prin taxe și impozite și că, din cauză că acei bani dispar, fiecare dintre noi este mai sărac și mai expus pericolelor de pe șoselele cu gropi, din spitalele fără doctori și din cele 75% din spațiile de învățământ din Baia Mare, neautorizate de ISU.

Cherecheș este cel mai bun?

Foarte mulți oameni spun că actualul primar este cel mai bun pe care l-a avut orașul vreodată, comparând prestația acestuia cu cea a fostului primar Anghel și cu cea a altor politicieni locali aflați temporar în poziții de decizie (Man, Zetea, Dolha, Ludescher și mulți alții). Da, Cătălin Cherecheș este cel mai bun dintre actualii noștri politicieni. Iar ăsta este cel mai rău lucru care ni se putea întâmpla. Dacă acest infractor de drept comun, mitoman patologic și dictator în plin avânt este cel mai bun politician local, avem imaginea tragică a mediului politic regional: oameni incapabili și necinstiți, lipsiți de viziune și de competențe, mulți dintre ei analfabeți funcțional, fără a avea cei mai mulți dintre ei o meserie și o carieră într-o profesie, mereu pregătiți să mai accepte o hoție doar ca să capete o porție din pradă, aflați la masa deciziilor pentru comunitate ei se cred la împărțirea ciolanului doar pentru propriile interese materiale și pentru lungul șir de neamuri pe care și le proptesc în funcții publice, pe un scaun călduț și un salariu luat degeaba.

Într-un astfel de mediu, un om inteligent, relativ educat și arătos cum este Cherecheș a găsit condițiile prielnice pentru a își face jocurile. A știut slăbiciunile fiecăruia, a negociat atent fiecare pas al parvenirii personale, a pus presiune și a șantajat pe cei care au încercat să îl oprească, a demolat orice opoziție și a profitat de acest conglomerat de complicități, infracțiuni și incompetențe pentru a se instala confortabil în fotoliul său de Împărat local, un baron plin de tupeu care visează că, pe aceeași rețetă a parvenirii și agresivității, va deveni într-o zi președinte al României.

Foarte mulți ne reproșează că suntem extrem de critici la adresa primarului Cherecheș și ne tot întreabă de ce este acesta ținta primordială a luărilor noastre de poziție. Răspunsul este simplu: Cătălin Cherecheș este cel mai puternic, mai vizibil și mai periculos dintre politicienii locali, iar daunele cauzate de el sunt de zeci de ori mai mari, pe termen lung, decât furtișagurile mărunte și meschine ale celorlalți șobolani politici. Mai mult decât atât, Cherecheș este un simbol, este întruchiparea putregaiului din viața publică a acestui județ și liderul spiritual și ideologic de necontestat al hoților care de 25 de ani jefuiesc această bucată de țară. Cherecheș este noul Ceaușescu, este întruchiparea răului absolut care ne guvernează comunitatea și doar dispariția sa din capul treburilor publice va crea condițiile reconstruirii unei elite bazate pe merite, competențe și onestitate, capabile să conducă această comunitate.

Ce este de făcut?

Putem aștepta ca DNA să își facă datoria, să finalizeze anchetele, să trimită dosarele la judecată și să vină condamnarea care va confirma faptul că Baia Mare a avut doi primari la rând condamnați la pușcărie. Dar, dacă stăm liniștiți și așteptăm, nu rezolvăm mare lucru. Fiindcă timpul trece și banii noștri vor fi folosiți tot în mod imbecil și abuziv de către acest dictator local, iar după căderea acestuia se vor găsi iute alți șobolani lihniți din actuala clasă politică, dornici să preia mașinăria de furat și de propagandă a edilului și să își umple și ei buzunarele, pe aceeași rețetă.

Putem aștepta chiar să apară din rândul actualilor politicieni unul sau mai mulți opozanți care să înceapă să spună lucrurilor pe nume. Dar asta este o ipoteză mult prea optimistă, fiindcă oamenii ăștia au avut cinci ani la dispoziție ca să se manifeste și să oprească porcăriile edilului și nu au făcut nimic, au stat cuminți în colțul indicat de Cherecheș și au ronțăit firimiturile aruncate de acesta, în schimbul tăcerii.

Putem aștepta sau putem să fim sinceri cu noi și să realizăm că, din postura de spectatori care sparg relaxați semințe în tribune, nu vom reuși să schimbăm lucrurile și vom continua să plătim biletele exorbitant de scumpe la acest spectacol prost, al incompetenței și hoției. Avem clasa politică pe care o merităm, fiindcă noi am tolerat-o și am lăsat-o să dezvolte cangrenele care ne înghit resursele și ne compromit viitorul.

E vremea să renunțăm la confort și să încercăm să ne asigurăm o soartă mai bună. E vremea să îi găsim pe cei mai capabili, mai cinstiți și mai respectați dintre noi, cetățenii simpli și să le dăm acestora frâiele treburilor publice. Avem, fiecare dintre noi în jurul nostru, cel puțin trei oameni pe care îi cunoaștem și îi admirăm pentru pasiunea și priceperea cu care își fac meseria, pentru demnitatea cu care își poartă zilele, pentru onestitatea cu care și-au construit familia și rostul propriu și pentru decența cu care s-au ținut departe de mlaștina în care se tăvălesc politrucii care ne mănâncă zilele. Cu astfel de oameni trebuie să ne clădim viitorul. Împreună.

Începând de săptămâna viitoare, vom începe să căutăm împreună cei 100 de oameni care pot schimba în bine viitorul Maramureșului. Va fi greu, dar nu este imposibil. Cu cinste, cu competență și cu credință în Dumnezeu putem să îndreptăm lucrurile și să sperăm la un viitor mai bun, pentru noi și semenii noștri.