Zvonurile și discuțiile online de săptămâna trecută legate de trecerea postului local de televiziune TL+ în sfera de influență a dictatorului local care controlează direct sau prin interpuși mare parte din sursele de informare regionale m-au determinat să scriu acest articol, care sunt convins că nu va fi pe placul multora dintre cei care activează acum în zona serviciilor de informare publică locală.

Cred că acest articol va reprezenta o premieră, fiindcă va spune o mulțime de lucruri  pe care toată lumea le știe, dar nimeni nu are curajul să le spună public. În privința situației de la TL+, nu am informații clare și nici nu mă prea interesează subiectul, știu doar că pachetul de acțiuni deținut până de curând de politrucul traseist Mircea Dolha este disponibil, că acesta nu mai este capabil sau dispus să finanțeze activitatea postului ca până în prezent și că se caută o altă sursă de finanțare, care ar putea fi reprezentată de un interpus al unui alt politician, care ar putea fi chiar Mărețul Edil. Adică din lac în puț, nu se schimbă nimic, decât eventual în rău, în sensul că relativa independență a emisiunilor de tip talk-show realizate de Romeo Dobocan ar putea fi și ea îngropată definitiv.

De la bun început, să stabilim un lucru clar: Maramureșul nu mai are de multă vreme mijloace de informare independente, credibile, oneste, interesate exclusiv de informarea corectă a publicului și de îndeplinirea rolului fundamental al mass media într-o societate evoluată, acela de câine de pază al democrației. Ei bine, câinele nostru de pază seamănă perfect cu câinii pe care i-ați văzut în imaginile de săptămâna trecută de la adăpostul ecarisajului din Baia Mare. Situația aceasta nu este unică în țară, ba dimpotrivă, regula națională este că mass media sunt controlate de cercuri de interese politico-economice, iar mijloacele de informare independente care mai supraviețuiesc sunt niște excepții firave.

Așadar, organizații media credibile și independente nu mai există. Dar mai avem în Maramureș jurnaliști onorabili, credibili, a căror scriitură să merite încredere și ale căror informații să poată fi luate de bune, fără rețineri? Răspunsul este, deocamdată, NU. Ceea ce nu înseamnă că aceștia nu există, ci că aceștia nu se mai manifestă public, fiindcă nu mai au unde, nu mai au resurse sau nu mai doresc să activeze în acest domeniu mlăștinos și plin de capcane. Iar cei care încă activează și își mai permit independență sau onorabilitate sunt prea puțini și publică pe internet pe pagini cu impact local redus sau au și ei un stăpân care oricând le poate închide gura.

De ce e moartă și de mult îngropată presa independentă în Maramureș? Iată principalele cauze:

1. Economia privată a județului este superbă, dar lipsește aproape cu desăvârșire. Ca să existe mass media independente, una dintre cele două surse de finanțare legale și normale a acestora sunt veniturile din publicitate, adică din bugetele de comunicare alocate de companiile interesate să își vândă produsele și să activeze în aria geografică respectivă. Dacă adunăm toate bugetele cheltuite de mediul de afaceri privat astăzi în publicitate în mass media în Maramureș nu depășim un total real lunar de câteva mii de euro. Cu acest buget nu ai cum să ții în funcțiune nici măcar un ziar local, ce să mai vorbim de televiziuni sau posturi de radio?

2. Mediu social needucat, public fără cultură de consum media. Locuitorii Maramureșului, ca și ai celorlalte județe, au fost obișnuiți în ultimii 25 de ani cu ideea că informația de presă o primesc gratuit sau contra unor sume modice. În Maramureș, astăzi, maxim 3000 de persoane din cei aproape 300.000 de locuitori din statistici plătesc din buzunarul lor o sumă zilnică sau lunară pentru a cumpăra informație media, iar aici mă refer la abonații sau cumpărătorii de la chioșc ai ziarelor locale. 0,3% din populație înțelege că informația costă și nici acest segment infim nu are imaginea reală a acestui cost.

La noi un ziar costă 1 leu, iar în țările normale la cap, unde chiar există medii de informare independente și unde banii plătiți de către consumator pentru a cumpăra ziarul sunt a doua mare sursă de finanțare, prețul firesc calculat economic al unui cotidian este de minim 1,25 euro, adică 5-6 lei. Așadar, stimate cetățean, dacă vrei informație gratuită este logic ca ăla care plătește fabricarea ei să își bage nasul în conținut, astfel că tu nu mai primești informație curată, ci manipulată. Dacă ar mări prețul ziarului nu la 5 lei, ci la 2 lei, ziarele locale ar rămâne fără jumătate din cititorii actuali și în câteva săptămâni și-ar înceta în mod firesc apariția.

3. Mediu de afaceri privat rudimentar, needucat, incompetent, necompetitiv. 95% dintre oamenii de afaceri locali habar nu au ce înseamnă comunicarea cu publicul, publicitatea, construirea de notorietate, credibilitate și favorabilitate prin transmiterea coerentă și consecventă de informații către masele largi. Cele mai multe companii locale ori nu au deloc un departament de marketing sau comunicare, ori au pus în acea funcție o persoană absolut incompetentă și incultă, în general o rudă sau o amantă a patronului. Cele mai multe companii din Maramureș cred că publicitatea este de fapt o taxă de protecție sau o donație de întrajutorare plătită către un mijloc de informare, ca răspuns la un potențial șantaj sau la un gest tipic de cerșetorie.

Principalii vinovați pentru această situație sunt oamenii din mass media, care așa și-au învățat clientela și așa s-au finanțat până acum. Pe de altă parte, nici cei care folosesc tehnicile de comunicare publică prin mass media nu au standarde onorabile, de vreme ce, la momentul publicării scandaloaselor reclame calomnioase anti-Iohannis pe paginile unui ziar electronic local, un singur client de publicitate a înțeles că nu își poate asocia imaginea cu așa o mârlănie toxică și și-a retras reclama de pe acel suport.

Situația de azi a mijloacelor de informare reprezintă un cerc vicios. De foarte multe ori, atunci când am avut la dispoziție bugete de comunicare ale companiilor pentru care am lucrat anumite proiecte, am constatat că este mult mai bine să folosim orice alte modalități de comunicare decât cele oferite de mass media locale, asta fiindcă tarifele solicitate erau scandalos de mari și nejustificate concret de rezultate palpabile dar și fiindcă spațiile de difuzare erau atât de impregnate de publicitate toxică, încât mesajul nostru ar fi fost deformat grav. Ca să înțelegeți concret la ce mă refer, gândiți-vă cum ați reacționa dacă ați vedea reclama unui restaurant onorabil între o știre despre cât de bine a funcționat deszăpezirea în oraș și o altă reclamă, care povestește că Iohannis a vândut copii pentru organe și va decapita pensionarii cu drujba.

4. Dominația și dictatura banului public. Acesta este adevărul care doare cel mai tare și îi deranjează pe onorabilii care se pretind jurnaliști și se ocupă de informarea publicului: absolut toate mijloacele de informare existente astăzi în Maramureș sunt finanțate, total sau majoritar, din bani publici, direcționați către conturile acestor organizații ori în mod direct, pe baza unor contracte de publicitate, ori livrați în mod indirect, cu sacoșa din portbagaj, de către un personaj politic care cumpără astfel influență, imagine și protecție. Echilibrul între încasările din vânzarea ziarului și publicitatea reală pe de o parte și banii instituțiilor publice și ai politicienilor corupți s-a rupt de multă vreme, iar sursa toxică de finanțare (banii publici sau politici) a ucis definitiv sursa sănătoasă de finanțare. Acela a fost momentul când presa și-a pierdut definitiv independența.

Uitați-vă în ziarele locale, pe televiziunile locale sau ascultați radiourile locale: o să vedeți o sumedenie de anunțuri publicitare de la primărie, de la clubul de handbal, de la consiliul județean, de la regiile de apă sau de transport local, de la companiile publice sau private care prestează servicii publice pentru administrațiile locale: aceștia sunt banii publici care cumpără conștiința jurnaliștilor și îi determină să se transforme în scribi și lingăi. Apoi uitați-vă și la conținutul așa-zis jurnalistic al acelorași mijloace de informare: o să vedeți aproape zilnic multe articole sau reportaje despre cât de harnici, isteți, vizionari și bine intenționați sunt politicienii: să știți că în spatele acelor articole sau reportaje sunt bani furați de acei politicieni din bugete publice prin tot felul de scamatorii și direcționați către acel mijloc de informare sau acel jurnalist, ca să i se facă propagandă și să nu i se pună întrebări incomode. În general, aceștia sunt bani negri, cărați cu sacoșa și căpătați de către politician de la firmele cărora le-a făcut cadou pe bani nejustificat de mulți niște lucrări publice de care o să își bată joc (deszăpezire, asfaltări, spații verzi, renovări de creșe și licee sau reabilitări ale rețelelor de apă, de exemplu).

Din aceiași bani publici se plătesc și campaniile electorale prin mass media. Dacă vă întrebați cine a plătit pentru calomniile, mizeriile și minciunile publicate pe pagini întregi, postate pe toți pereții orașului sau difuzate ore întregi în recent încheiata campanie electorală, răspunsul este simplu: noi, cetățenii, din bugetele publice am plătit, fiindcă toate acele servicii de reclamă au fost achitate prin tot felul de scamatorii făcute cu banii publici de către puternicii zilei. E mai mult decât comic și naiv să ne închipuim că băieții ăștia veseli au adus bani de la ei de acasă pentru a face reclamă electorală candidatului de la centru.

5. Patronate și management incompetente și corupte în mass media. Instabilitate, incoerență, incompetență, lipsa unor cunoștințe minimale de management, lipsa unor standarde profesionale minimale, lipsa de onorabilitate și de profesionalism sunt caracteristicile fundamentale ale celor care dețin sau conduc mijloacele de informare din Maramureș, astăzi și în ultimii 20 de ani. Între patronii și managerii media am avut și avem infractori de drept comun (condamnați sau cercetați), evazioniști fiscal, politruci de joasă speță, miliardari de carton, îmbogățiți din afaceri cu statul (asfaltări, salubritate, deszăpeziri etc.) sau slugi preaplecate ale acestora, care cerșesc mărunțiș pentru a le ridica osanale puternicilor zilei. Când ăștia sunt cei care conduc, la ce fel de conținut poți să te aștepți?

6. Mediul politic și administrativ agresiv, abuziv și dictatorial. Amenințările cu abuzurile unor instituții de control, șantajul politic sau administrativ și răzbunările executate prin intermediul unor funcționari corupți au făcut ca presa să devină sclava puternicilor zilei, iar oamenii de afaceri din mediul privat care au deținut sau finanțat în mod onest mijloace de informare să se retragă din acest sector, de frica unor represalii. Principiul este simplu: Finanțezi mass media independente? Trimitem controale pe capul tău și te amendăm, te blocăm, te eliminăm din anumite afaceri, până îți bagi mințile în cap. Sau: Scrii articole critice sau pui întrebări incomode? Îți blocăm accesul la informație și trimitem controale de la instituții, că sigur îți găsim vreo bubă și apoi te sugrumăm.

Exemplu: proprietarul unui restaurant a primit mai multe telefoane de la niște „prieteni”, care i-au sugerat că nu ar fi bine să își facă publicitate într-un ziar care îl critică pe domnul primar, fiindcă este foarte posibil să se desființeze locurile de parcare din preajma restaurantului și să înceapă niște lucrări pe termen lung de modernizare a trotuarului, fix în dreptul intrării în restaurantul lui. Subtil, nu?

7. Inflația de mijloace de informare. Dacă adunăm numele titlurilor de presă tipărită, ale posturilor de radio cu frecvențe locale, ale posturilor de televiziune și ale paginilor web care activează ca mass media ajungem cam la 25-30 de entități diferite. În condițiile în care bugetele de publicitate disponibile în mod real și banii care pot veni de la consumatorii de presă nu sunt suficienți pentru a susține în mod real un singur mijloc de informare,e clar că această disipare în zeci de tabere este o realitate catastrofală.

8. Inexistența unor organizații și standarde profesionale ale jurnaliștilor. În ultimii 25 de ani, oricine a dorit să își asume public calitatea de jurnalist a putut să facă acest lucru. Orice prost care a reușit să publice chiar și un text agramat de două rânduri a putut pretinde ulterior că face parte din lumea presei. Cei care lucrează sau au lucrat în mass media și au avut cât de cât o calificare în domeniu sau într-o arie de competențe compatibilă nu au reușit niciodată să se constituie într-o organizație profesională și să stabilească niște standarde minimale de acces în această breaslă.

Astfel, vedem astăzi la televizor emisiuni realizate de foști deținuți de drept comun, alcoolici și peltici, a căror singură tehnică jurnalistică este șantajul, urmărim ca analiști invitați în talk-show-uri tot felul de dubioși care se dau jurnaliști dar sunt angajați fictiv pe la tot felul de instituții publice, avem ziare ale căror prime pagini și articole de fond sunt scrise și paginate direct din biroul de PR al politicienilor, citim pagini web care se pretind independente și realizează topuri ale politicienilor în care 99% dintre aceștia excelează prin hărnicie, onestitate și competență sau vedem trusturi media conduse de pipițe pline de tupeu, cu comportament de birjar și moralitate de lucrătoare pe centură.

9. Impostura, prin suprapunerea activităților de PR politic cu cele jurnalistice. Există și azi o serie de persoane active în mijloacele de informare care nu doar că se pretind onorabile, independente și credibile, dar și flutură stindardul luptei împotriva mediilor de informare politizate. Nu este rea intenția lor declarată, dar problema acestor persoane este că ele sunt salariate oficial sau neoficial ale unor oameni politici de a căror imagine publică se ocupă cu multă determinare, ceea ce îi descalifică automat din postura de lideri de opinie credibili și echilibrați. Oricât de mult ai pretinde că ești jurnalist independent, dacă faci pe șoferul, fotograful sau scriitorul de discursuri pentru un politician agramat sau incult nu mai poți să îți asumi acest statut, fără să provoci zâmbete de compasiune.

10. Mijloace de difuzare, nu de informare. Imensa majoritate a conținutului publicat astăzi de mijloacele de informare în masă din Maramureș reprezintă informație oficioasă. Ce înseamnă acest lucru? Mass media actuale funcționează doar ca un suport de transport și difuzare a unor informații livrate de către instituții și persoane interesate și nu se preocupă aproape deloc de construirea unui conținut original, propriu, bazat de necesitățile de informare reale ale consumatorilor. Jurnaliștii se prezintă cuminți la întâlnirile cu politicienii, funcționarii și emițătorii interesați de mesaje, deschid gura doar pentru a fi furajați cu informații gata redactate, nu le mestecă, nu le filtrează, nu le judecă și nu le verifică și se duc spre propriile redacții, unde le deversează disciplinați către public, așa cum au fost ele livrate inițial. 90% din conținutul de informație dintr-o zi al tuturor ziarelor tipărite sau online, al televiziunilor și radiourilor locale este absolut identic, iar singurele diferențe care apar provin din preferințele politice ale trustului respectiv, fiecare lăudându-și și înfățișându-și propriul stăpân în plin elan revoluționar în serviciul cetățenilor.

– – – – – – – – – – – – – – – – – – – – –

Acestea fiind spuse, se naște întrebarea firească: ce este de făcut? Nu mare lucru, deocamdată.

Poate apărea un mijloc de informare puternic și credibil, acum? Consumatori cu siguranță ar exista, oamenii din Maramureș, în număr mare, înțeleg instinctual care este situația actuală a mijloacelor de informare din județ și simt nevoia pentru o sursă de informare corectă și stabilă. Profesioniști capabili și credibili s-ar mai găsi, există câțiva profesioniști desăvârșiți care stau deocamdată deoparte și practică alte meserii, mai există un nucleu de redactori de bună calitate în echipa actuală de la Glasul Maramureșului și mai poți găsi câte unul-doi oameni capabili și valabili pe la celelalte ziare, posturi de radio și televiziuni. De un grup media cu ziar, radio și post tv s-ar putea aduna o echipă minimală. Dar se poate face asta? NU, cu siguranță NU.

Este absolut imposibil să înființezi acum în Maramureș (și în majoritatea județelor țării) un mijloc de informare de anvergură independent și credibil sau să transformi un mijloc de informare existent într-unul serios, onorabil și preocupat exclusiv de rolul său social fundamental, acela al informării corecte și complete a publicului.

Mediul politic actual în ansamblul lui, format din absolut toate partidele existente reprezentate în funcții publice, nu își dorește așa ceva, fiindcă actualii politicieni sunt în imensa lor majoritate niște incapabili corupți, care nu au nevoie de mijloace de informare care să le arate adevărata față. Mediul social nu este educat și capabil financiar să susțină o astfel de inițiativă, oamenii nu au posibilitatea sau obiceiul de a plăti o sumă corectă pentru a fi corect informați. Mediul economic este restrâns, mediocru, dezinteresat și needucat în acest sens, mai e nevoie de mult timp până se va înțelege ce înseamnă publicitatea și comunicarea publică și cum se fac acestea în mod eficient și util. Mediul profesional nu are minime standarde și nici nu și-a setat procese interne de autoreglaj, e plin de impostori și lingăi care compromit conceptul de jurnalism decent.

Am putea lua, rând pe rând, fiecare titlu din mass media actuale și să vedem în ce realitate se scaldă, dar am ajunge la un text mult prea lung și ne-am face mai mulți inamici decât am reușit să adunăm până în prezent. Dar pe viitor nu este exclus să scriem și pe această temă, mai ales că unii merită din plin să se știe public care le sunt resursele și motivațiile reale atunci când scriu articole sau apar la televizor.

Oricât ai investi azi într-un vehicul media de calitate și cu credibilitate, afacerea nu ar avea cum să funcționeze pe termen lung, într-un mediu în care competiția nu se desfășoară în mod onest, de vreme ce finanțarea din surse corecte și sănătoase poate fi anihilată violent prin banii publici care susțin competitorii corupți și prin abuzurile instituțiilor represive ale statului, corupte și controlate pe față de politicieni.

Așadar, o să putem vorbi despre mass media independente în Maramureș peste minim 10 ani, când, să sperăm, mediul politic va fi bine curățat de către justiție, mediul economic va căpăta educație și va începe să respire și să funcționeze, mediul social va ieși din faza de actuală de legumă și va avea asigurate minime condiții de supraviețuire materială, iar mediul profesional va fi format din tineri capabili și școliți și va fi curățat de lighioanele, impostorii și infractorii care ocupă scena în număr mare în prezent.

Și acum, la final, câteva precizări absolut necesare, în întâmpinarea celor care se vor simți deranjați de acest articol și vor începe să acuze, să atace și să arate cu degetul:

  • vă aflați pe o platformă online cu caracter civic, pe care absolut toți autorii publică în mod voluntar, liber și necenzurat articolele proprii;
  • această platformă supraviețuiește cu greu, exclusiv din sprijin tehnic și donații de la persoane fizice care nu au nicio poziție și funcție politică;
  • autorii tuturor articolelor de pe această platformă nu se pretind a fi jurnaliști, ci sunt simpli cetățeni care își exprimă ideile și opiniile;
  • platforma Maramureșenii.ro nu își asumă identitatea și rolul unui vehicul mass media, ci este, așa cum am declarat din prima zi de funcționare, un spațiu de comunicare și dezbatere al cetățenilor;
  • orice cetățean onest și bine intenționat care și-a dorit în mod cinstit să publice un articol pe platforma noastră a putut și poate face oricând acest lucru;
  • deocamdată, suntem singurul mijloc de comunicare din Maramureș care lasă libere și nu cenzurează comentariile vizitatorilor, așa că primim lecții și indicații prețioase doar de la cei care sunt capabili să manifeste aceeași transparență.

media-freedom-newsfirst