Nu comentez rezultatele primului tur, fiecare vot musai să fie respectat indiferent spre ce candidat s-a dus. Ne place sau nu și dincolo de pasiuni, obligația de a respecta votul e la fel de important ca dreptul de a vota.

Însă: de ani de zile se vorbește despre votul prin corespondență și votul electronic – soluțiile astea funcționează în lumea civilizată și nimeni nu le-a pus sub semnul îndoielii. De ce nu se poate la noi? – pentru că omul politic merge pe ideea că un român plecat nu mai aparține României și nu mai are, în consecință, dreptul de a decide ce se întâmplă aici.

Chestiunea asta nu e de ieri – ieri doar a bubuit grenada sub făloșenia lui Corlățean. Și degeaba iese Dragnea să scuze Ministerul Afacerilor Externe, pentru că Legea 370/2004, privind alegerea preşedintelui, spune că: “Organizarea şi numerotarea secţiilor de votare din străinătate se stabilesc de către ministrul afacerilor externe, prin ordin, care se publică în Monitorul Oficial al României”. Degeaba iese și Corlățean să povestească despre provocatori – noi am mai văzut filmul ăsta, când Iliescu regiza istorii cu legionari în Piața Universității.

Mereu ne facem de mândra minune într-o Europă care n-a mai văzut cozi din anii cincizeci. La Paris, Ambasada României a chemat poliția, iar șeful jandarmilor francezi prezenți la fața locului a spus: “Oricum România e un coș de gunoi, nu faceți decât să aduceți probleme!”. La Birmingham, din cei șapte membri ai comisiei au venit doar patru. La Consulatul Romaniei din Torino s-au spart uşi şi geamuri, la Londra românii acuză funcționarii ambasadei că au tergiversat procesul electoral – peste tot, statul român și-a pus în funcțiune birocrația: adică stai și completează în fața comisiei o declarație și apoi, dacă ești cuminte, primești și o ștampilă și te lăsăm să votezi.

Cui îi e frică de românii plecați? Și de ce? Le e spaimă că oamenii ăia chiar înțeleg democrația? Că acolo, la sute și mii de kilometri de România, puterea votului e respectată și folosită ca atare? Un stat normal e mândru de diaspora sa – polonezii și italienii au făcut brand din asta.

Domnul Corlățean chiar nu-și pune întrebări? Începând de la premiile Nobel și până la olimpici, chiar nu vede că românii reușesc doar când scapă din chingile sistemului românesc?

Când se dau peste cap să salveze PIB-ul, oficialii ajung tot la miliardele de euro trimise de români de prin spanii și italii și franțe și ce-or mai fi pe mapamond. Când e să le respecte un drept esențial, cel de vot, aceiași oficiali se dau peste cap să pună bețe-n roate.

Apoi: de ce nu se poate prelungi votul? Năstase ne-a purtat două zile pe la urne, doar ca să-i iasă Constituția. În 2012, la referendumul pentru demitere, au fost patru ore în plus și Curtea Constituțională a decis că legea permite asta. De ce nu s-a putut și ieri? – pentru că statul român nu un popor își dorește, ci turmă.

De fapt, e vorba de un amestec ciudat între frică și dispreț – nicio diferență între oficialii statului și cocalarii care se impun cu forța prin cluburi, doar pentru că pot și vor să arate asta. Le e teamă că diaspora nu poate fi miluită cu pomeni și o disprețuiesc – așa cum în ’90 tovarășul Ion Iliescu ne învăța despre Rațiu că n-a mâncat salam cu soia.

Și muierile de la APACA, acum șomere, credeau că musai așa arată democrația: originală, ca blugii turcești.