Spatiul Maramuresului a pastrat si conservat sute de ani un sistem de viata cu valori bine conturate, autentice, apreciate atat in tara cat si peste hotare. De ceva vreme insa lucrurile au inceput sa se schimbe pe acest teritoriu stravechi. Mutatia valorilor, care ”musca” precum un cancer cultural, moral si estetic, risca sa arunce ireversibil identitatea traditionala a Maramuresului in uitare. Dupa instaurarea regimului comunist, schimbarea spatiului vietii traditionale cu amenajarile sale, cu ritmul sau a fost impusa brutal prin procesul de socializare fortata.
Alterarea valorilor – liber consfintita
Dupa caderea regimului totalitar, in decembrie 1989, distrugerea valorilor mostenite si pastrate nealterate, generatie dupa generatie, s-a produs printr-o inertie liber consfintita, dupa cum afirma si profesorul univ. dr. Mihai Dancus in lucrarea ”Obiceiuri din viata omului in Maramures”, vol. 1, aparut la Editura Dacia, 2009: ”Dupa decembrie 1989, disolutia valorilor culturii populare s-a produs prin proprie vointa, intr-o constanta zilnica. Ce s-a intamplat a lasat urme dramatice si consecinte iremediabile. Satul romanesc/maramuresean trece printr-o meta-morfoza care il schimba structural”.
Globalizarea, dezvoltarea rapida a tehnologiei, accesul facil la informatii venite superficial prin intermediul televizorului si internetului, plecarea masiva la munca in Occident etc, pot fi doar cateva din posibilele cauze care au lovit in plin esenta Maramuresului. ”Randuielile statornicite in viata de familie, dar si a comunitatii satesti, erau inca in vigoare pana nu demult, dar rezista cu greu <<bombardamentelor>> produse de radio si televiziune, tentatiilor vietii moderne si mai ales la tot ce intelegem prin civilizatia mileniului al III-lea cu care se confrunta si contamineaza in special in anii de dupa revolutie prin contactul direct cu tarile Occidentului”, afirma etnologul Mihai Dancus.
Cele mai afectate valori care au fost afectate substantial de cruciada superficialului de tip corporatist sunt din pacate elementele de baza pe care fost cladita intreaga identitate maramureseana. Vorbim aici de ”civilizatia lemnului”, portul traditional si nu in ultimul rand ceremoniile si riturile, care pana nu demult erau tinute cu sfintenie. O celebra si veche vorba romanesca spune: ”Codru-i frate cu romanul”. Maramuresenii au aratat poate cel mai bine cat de adevarata este aceasta afirmatie, aducand relatia uman-vegetal la stadiul de arta, guvernata de inalte valori spirituale . Lemnul, asadar a facut parte, putem spune, din ”ADN-ul” maramureseanului autentic.
Maramureseanul si-a tradat „fratele”…
Astazi, din pacate asistam cu durere la disparitia inegalabilei civilizatii a lemnului, care s-a mentinut vreme de secole in armonie deplina cu viata omului din Maramures. Ruptura care s-a produs intre autentic, cu toate valorile ce guvernau maramureseanul de altadata si cel modern, care prefera superficialul mascat de legile consumismului, pare mai degraba a se adanci decat a da semne de indreptare. Maramureseanul plecat prin tari straine dupa un trai mai bun se intoarce aducand cu el alaturi de euro, lire sau dolari, conceptii occidentale alterate din punct de vedere estetic si moral, care nu mai sunt deloc in armonie cu mostenirea culturala a inaintasilor.
Imaginea de mai jos este din cimitirul din Ieud, unde oamenii au scos crucile de lemn, care erau acolo de sute de ani și le inlocuiesc pe rand cu cruci turnate dintr-un beton care imita marmura si care nu are nicio legatura cu traditia si istoria locului.
Maramureseanul de astazi nu mai doreste sa-i fie ”frate codrul”, ci accepta mai degraba o relatie de proprietar in care codrul este vazut ca un bun comercial gata oricand sa fie cedat pentru o suma potrivita. Cu banii obtinuti din aceasta trista tranzactie sau adusi dupa anii de sudoare pe ”plantatiile” de munca occidentale, el „alunga” cu dusmanie lemnul din casa si viata sa, legand prietenie cu betonul, termopanul, plasticul, inoxul etc. Lucrurile se degradeaza intr-un ritm alert si constant, iar riscul de a avea doar in carti un Maramures cu toate valorile sale nefalsificate este din ce in ce mai iminent.
Institutiile statului, mai ales cele menite sa vegheze si sa ia masuri pentru a proteja cultura traditionala a stramosilor, se dovedesc a fi de multa vreme neputincioase, depasite, guvernate de superficialitate si conduse de gustul capatuielii fara scrupule. Apare atunci intrebarea esentiala: Ce ar trebui facut pentru a regasi substanta care poate reconfigura peisajul valorilor intr-un sens benefic?
Fiecare individ trebuie sa apeleze la propria constiinta
Mai poate maramureseanul actual sa se impace cu sine si sa redescopere frumusetea unei vieti traite in armonie cu ceea ce stramosii sai i-au lasat mostenire? Sunt intrebari care la prima vedere aduc mai degraba neliniste. Si totusi, vrem sa credem cu tarie ca nu e totul pierdut. Exista palpairi care ar putea reaprinde focul trairii autentice.
Un prim pas ar putea fi puterea exemplului. Acei care au disponibilitatea de a-si sacrifica binele imediat sau personal pentru un bine universal, de durata, care sa reaseze vechile, dar sanatoasele structuri traditionale pe fagase normale, ar trebui sa faca un pas in fata. Sa arate, sa dovedeasca, ca se poate trai dupa standardele actuale ale vietii, fara sa-ti renegi valorile si identitatea culturala.
Raul trebuie taiat din radacina. Copilului trebuie sa-i fie inoculat de mic dragul si respectul pentru natura si traditie. Trebuie invatat sa poarte cu mandrie portul national ca sa nu ajunga sa-si vanda pe 30 de arginti identitatea. Sa respecte vechile randuieli si sa duca la randul lui, mai departe, ceea ce apartine esentei noastre spirituale. Marile schimbari pot sa apara doar atunci cand fiecare individ apeleaza la propria constiinta si schimba tot ce nu functioneaza sau ce se afla pe un drum gresit.
Un mare intelept spunea candva ca „fiecare tara are conducatorii pe care-i merita”. Cred cu tarie ca asa este. Si este asa pentru ca noi toti continuam sa credem ca altcineva trebuie sa faca ceva pentru fiecare dintre noi. Trebuie sa meditam la faptul ca nu putem cere respect din partea altora atata timp cat noi nu aratam acest lucru fata de valorile pentru care stramosii au luptat. Daca am intelege pe deplin acest lucru, mai mult ca sigur ca n-ar mai trebui sa muncim pamanturile altora.
Nu de multe ori ma gandesc la toate mintile luminate care pleaca din aceasta tara si acolo unde merg fac performanta. Si nu pot sa nu ma intreb, cum este posibil ca un om, de cele mai multe ori genial, sa nu poata gasi solutii in propria tara? O cautare mai adanca in strafundurile esentei noastre ne-ar ajuta sa intelegem, ca acolo se afla toate solutiile de care avem nevoie. Nu e un lucru usor sa recladesti din temelii o cultura distrusa, insa cu timp, rabdare, intelepciune si sacrificiu se poate ajunge la mantuire.
