Cum este viata in Romania cand sotul tau a emigrat?
Primul lucru pe care il simti e relaxarea. Realizezi ca iei deciziile singura, ca nu mai este necesara consultarea. Te simti puternica, invincibila: ma descurc singura cu doi copii. Pentru a verifica teoria, faci mutari decisive in casa, faci tot ce ti-ai dorit sa faci si nu ai putut, din varii motive, pana atunci. Faci tot ce l-a enervat pe sotul tau pana atunci cu o placere maxima, stiind ca si el face acelasi lucru, acolo departe, unde este.
Apoi te loveste oboseala. Treburile casnice, alergatul dupa hartii oficiale, sedintele cu parintii, aprovizionarea, toate acestea nu se mai impart la doi. Am stat zdrobita o zi intreaga, fara sa ma misc, singurul lucru care imi mai misca sufletul erau doi ochi caprui-verzi ingrijorati, montati intr-un cap blond, urmat dupa o jumatate de ora de doi ochi caprui insurubati intr-o valtoare de par cret. Am facut o sedinta cu parintii cu mine insami si m-am ridicat de la pamant.
Zilele incep sa se roteasca, incep sa socotesc bucuroasa, a trecut o saptamana, o luna fara sot, cand, incepe o sarabanda naucitoare: usile incep sa scartaie, pisicul vine ranit din curte, bicicleta are pana, car ca un animal pungi mari cu mancare acasa in fusta mini si pe tocuri, yala s-a stricat, geamul a ramas blocat deschis, numai eu fac curat in casa, socrii pleaca in concediu, la serviciu toate colegele sunt in acea perioada, sedinta cu parintii la ala mic tine doua ore, cel mare e constipat, cel mic face urticarie.
Solutia: la proxima intalnire pe skype, urli la sotul plecat. Normal! El e de vina. Dupa ce te descarci bine, ii vezi fata profund nedumerita. Omul e blocat in lumea lui, nu are cum sa te ajute. Nu conteaza, el e de vina si trebuie sa rezolve situatia! Netul pica din nou, asa ca ii scrii cu majuscule furioasa: AM SA MA DESCURC SINGURA!