După desantul DNA asupra baronilor, Victor Ponta pare să înțeleagă că altă cale decât reformarea propriului partid nu-i. Mitrea se retrage din viața politică, Oprișan își ține discursurile pe coridoarele CJ-ului din Vrancea, Mazăre pare tentat să aleagă Madagascarul. Mai pune-l și pe Ion Iliescu, audiat în secret de procurori pentru Decembrie 89.

Odată cu Ponta – și poate paradoxal -, și Dragnea pare doritor să se recalifice la locul de muncă, vorbind simplu și clar despre reformă (sic!) – ca să înțeleagă toate ambasadele cine sunt și ce vor socialiștii. Ca odinioară, cu ambasada URSS…

Învolburarea asta arată și altceva: că partenerii străini îi mai dau o ultimă șansă lui Victor Ponta, cu condiția să-și despăducheze partidul. E clar acum că aproape toți se obișnuiseră cu ideea că premierul va câștiga alegerile și că victoria lui Iohannis a dat peste cap niște angajamente. Aceiași parteneri străini au arătat ieri, în Grecia, că preferă „fețele cunoscute” – adică e mai important să fii previzibil și să respecți rețeta cunoscută decât să vii cu inovații politice riscante. Un fel de „bun sau rău, da’ măcar îl cunoaștem”. Iar la pachet vine și Dragnea, dispus să renunțe la funcția de vice-premier în schimbul imaginii de reeducat.

Debarcarea baronilor ține nu doar de prezentul PSD, ci și de viitorul politic al lui Ponta. Riscul e să apară, în locul umflaților roșii, cuconetul de stânga: ce mai caută Gabriela Firea în staff, după atacurile ei mârlănești? – în plus, e ciudat și să-l ameninți pe limbutul de Cătălin Ivan că a jignit înaltele doamne din PSD, după ce ce tu ai comis-o cu „fă Doina”. Sau Firea e, pentru moment, mâna care aruncă buzduganul? – apoi pa și pusi?

Ceea ce se joacă acum e pe miză de totul sau nimic: Ponta va trebui să rezolve ca prim-ministru tot ce ar fi trebuit să demonstreze ca președinte – e cel mai dificil examen al lui, mai dificil decât doctoratul ăla…