Polemica din jurul zidului/gardului de pe strada Horea din Baia Mare a repornit zilele acestea, fiindcă un om iresponsabil și total paralel cu realitatea și responsabilitatea s-a gândit că dacă toarnă gaz pe focul mocnit al unei vechi și foarte complexe probleme de conviețuire urbană mai dovedește încă o dată naivilor din oraș că este un mare gospodar.

Studenții și conducătorii Universității de Artă și Design din Cluj Napoca au fost implicați fără voia lor într-o acțiune manipulativă și provocatoare, fiind invitați să se joace cu vopselele în ora de practică fix pe obiectul unui conflict juridic activ aflat pe rol, care este simultan și subiectul și simbolul unui motiv intracomunitar de tensiune intensă și stătută. Un conflict vechi, mocnit și extrem de periculos existent la nivelul comunității locale având de o parte o majoritate indiferentă, superficială, sătulă de disconfortul ilegalităților trecute cu vederea de autorități de-a lungul vremii și devenită destul de intolerantă și de cealaltă parte o minoritate needucată, incontrolabilă, dezorientată, disperată, cu multiple înclinații infracționale și de mult prea multe ori manipulată de politicieni și de unii lideri proprii.

Zidul de pe strada Horea a reprezentat pentru mulți, la momentul apariției sale, o așa-zisă rezolvare a unei probleme de trafic auto și de protecție reciprocă. Cei mai mulți au fost satisfăcuți că această construcție va ajuta la prevenirea deselor incidente și accidente ce se petreceau în acea arie, ba copii loviți de mașini, ba mașini lovite de proiectile pornite din acel perimetru. Primarul a bifat atunci una dintre primele sale realizări superficiale dar de mare efect la public și a pus temelia imaginii sale de om harnic și implicat, aprig mânuitor de lopată, mătură și greblă. Nimeni nu a observat atunci că rezolvarea oferită de edil este una futilă, teoretică și temporară, că proiectilele pot în continuare să lovească mașinile și trecătorii și că punga de mizerie, infracționalitate și sărăcie a rămas acolo ca și până atunci, ba mai mult, se dezvoltă și evoluează în direcții dubioase la adăpostul unui acoperiș superficial oferit de acel zid. Nimeni sau aproape nimeni nu s-a întrebat atunci ce simt, ce gândesc și ce efect pe termen lung va avea această construcție asupra celor care locuiesc în sinistrele clădiri cenușii și afumate de după zid.

Activiștii organizațiilor umanitare care cunosc bine problematica minorității rrome au luat atitudine și au obținut în instanță amendarea primarului pentru un gest considerat discriminatoriu, iar pe viitor au șansa să obțină tot în instanță o sentință de demolare a construcției. Într-un gest sfidător și absolut iresponsabil, primarul Cherecheș s-a gândit zilele trecute că poate bloca această sentință declarând cu de la sine putere și într-o evidentă atitudine de batjocură că zidul s-a transformat în operă de artă, în urma unei acțiuni de practică studențească în care tinerii s-au jucat cu sprayurile, pensula și imaginația și au produs o varză de simboluri, nicidecum un obiect de patrimoniu cultural coerent și cu concept viabil. O scamatorie politicianistă și o înșelătorie sinistră de cea mai joasă speță, demnă de manualele de manipulare naziste sau stalinist-comuniste. Adevărul a ieșit apoi la iveală, universitarii s-au prins că au fost folosiți diabolic și amestecați aiurea într-un război ce nu le aparține, iar opera de artă a primarului a redevenit ceea ce este de fapt, un kitch sclipicios și superficial, ca și majoritatea inițiativelor și realizărilor sale. Un kitch acoperit ici-colo de covoarele puse la uscat ale locuitorilor din zonă, care au stabilit astfel în mod natural și expresiv valoarea artistică reală a făcăturii.

Povestea zidului de pe Horea este definitorie pentru arta politicianului român de a nu rezolva o problemă și de a înghesui vârtos gunoiul sub preș. Credeți că dacă acel zid a apărut acolo el a rezolvat problema acestei minorități, o problemă tot mai gravă și mai periculoasă pentru toate părțile implicate? Dacă zidul este acolo, fie și așa pictat, credeți că el face să dispară tendințele infracționale, sărăcia, instinctele primare, înjosirea perenă, instabilitatea psihică și materială și disperarea de a supraviețui care îi fac pe acei oameni să recurgă cel mai des la încălcarea legii și atacarea semenilor din majoritate sau a avuției acestora? Credeți că dacă oamenii ăia au fost învățați timp de decenii că sunt doar tolerați, ignorați, hăituiți, alungați, mutați, desființați, folosiți ca masă de manevră electorală sau subiect etern de batjocură în folclorul urban se vor vindeca de toate neajunsurile prin apariția unui zid sau prin discursul iresponsabil suprapus cu un zâmbet malefic al unui politruc incapabil?

Credeți că dacă primarul promite în mod mincinos și demagogic că se urcă pe buldozer și îi mută unul câte unul (unde? cum? când?) această problemă a orașului, județului și întregii țări (mai nou a întregii Europe) va dispărea miraculos? Credeți că această minoritate hăituită, care tinde să devină majoritate numerică grație politicilor sociale iresponsabile ale regimului Iliescu și ale continuatorilor acestuia se poate educa și aduce pe drumul normalității și conviețuirii firești prin folosirea buldozerului? Oamenii aceia trăiesc și raționează la nivelul de jos al celor mai rudimentare instincte, agresiunea declanșată contra lor se va întoarce asupra inițiatorilor cu dublă sau triplă violență și duritate.

Demagogia, zidul, ura și vopselele unor studenți nu rezolvă o problemă socială extrem de complexă și de o vechime foarte mare. Ceea ce nu s-a putut rezolva în zeci de ani, încă de pe vremea comuniștilor, nu se repară cu beton, acuarele și discursuri bombastice de activist comunist. Că sunt unii iresponsabili care se distrează și propun aberații pe banii comunității este o mare problemă a noastră, a tuturor, fiindcă fiecare gest prost calculat și negândit ne va costa tot mai mult, pe termen mediu și lung. Noi, cetățenii, vom rămâne în oraș peste ani cu greutatea de a rezolva firesc, responsabil și serios această situație, în timp ce măscăricii care o alimentează și umflă buba cu puroi fie își vor cheltui agoniseala prin Bahamas, fie vor scrie cărți de colorat ca să își reducă pedeapsa și abia apoi vor pleca spre țările calde.