carnet

Pe vremea noastră, îi zicea carnet de note, iar învățătoarea și apoi profesorii se străduiau să scrie integral denumirea disciplinei la care primisem evaluarea numerică. Astăzi, după cum se poate vedea din această imagine pe care am capturat-o zilele trecute de pe Facebook din postarea unei mămici entuziasmate, disciplinele studiate poartă denumiri codificate provenite din niște prescurtări a căror logică o știu doar oamenii de la catedră, iar carnetul este unul de calificative, și acelea prescurtate.

Suntem încă în epoca de piatră în privința comunicării profesor-elev-părinte și nu suntem în stare, în anul de grație 2014, să avem niște cataloage electronice ușor de accesat online și cu sisteme de notificări automate care să îi dea părintelui instantaneu vești despre performanțele școlare ale copilului său. Aceleași rubrici obosite cu semnături înghesuite și fușerite, care parcă îl îndeamnă pe copil să verifice dacă poate imita semnătura profesorului sau a părintelui.

Aceleași calificative pompoase și găunoase, care nu spun de fapt nimic despre ce a învățat copilul și cum progresează el, cum decurge dezvoltarea cunoștințelor, abilităților și mai ales a personalității. Aceleași calificative care distrug de fapt personalitatea, interesul și ambiția copilului, îl învață încă din clasa a doua sau a treia că el este de nota de exemplu 8 și nu poate fi nici de 10, nici de 6 și îl vor determina apoi în viață să nu mai vrea să fie primul sau să exceleze într-un domeniu, fiindcă el știe de mic că este un mediocru apreciat de părinți și de profesori, că era cuminte.

Știu, nu ar trebui să mă mir că încă funcționează sistemul ăsta obosit al carnetelor de note, de vreme ce mult-prea-competentul guvern condus de plagiatorul Ponta a reușit anul acesta să tipărească și să le dea copiilor manualele de clasa I și a II-a abia la sfârșitul lui noiembrie, iar abecedarele anul acesta nu s-au mai făcut deloc și nici nu mai au șanse să apară, fiindcă încă nu s-au înțeles editurile și ministerul asupra valorii și modalității de livrare a șpăgii pentru așa comandă serioasă. Același Ponta care ne povestea că nu mai este azi copil în România care să n-aibă minim o tabletă sau un laptop, dar nu e în stare să mute măcar calificativele de pe hârtie în lumea electronică și transparentă cu care copiii de azi sunt familiarizați de la 3-4 ani.

Nimic nu s-a schimbat în bine în filosofia și spiritul învățământului românesc al ultimelor zeci de ani. S-a pierdut doar rigoarea și disciplina impuse de comuniști și a dispărut respectul pentru breasla oamenilor de la catedră, transformați în roboți-funcționari care muncesc cu ora, nu cu spiritul. Într-o deprimantă continuare a stilului comunist, sistemul fabrică soldăței, nu personalități, taie, tunde și frezează în loc să hrănească și să bucure, lucrează pe principiul patului lui Procust și nu pe acela al încurajării creativității, manifestării libere a talentului și abilităților individuale. Iar noul ministru, un nene ale cărui merite academice din ultimii ani sunt că a făcut dispărute niște terenuri foarte valoroase ale Academiei Agricole către buzunarele antenistice ale lui Dan Voiculescu, ne povestește din prima sa zi de mandat că vrea o nouă lege și o nouă reformă a educației, probabil a omiepatrusutecincizecișișasea din 1989 încoace. Reformă care îi va oferi și acestui ministru noi oportunități de șpagă de la Siveco și de la alți șobolani care ronțăie feliile mari din bugetul ăla de maxim jumătate din cele 6 procente din PIB stabilite printr-o lege batjocorită an de an.

Tot mai mulți români care emigrează chiar și în aceste zile de entuziasm iohannescian spun că iau această decizie din două mari motive: pentru a le da copiilor șansa de a studia și a crește într-un sistem sănătos la cap și pentru a avea parte când or îmbătrâni sau când or avea o urgență de tratament medical competent, performant și nebatjocoritor. Îi înțeleg perfect, nici eu nu aș putea accepta să îmi trimit copiii la o școală la care li se bagă în cap, forțat și militărește, niște MEM, AVAP, CLR și MM, peste care se toarnă niște cruci făcute de formă și o sumedenie de intoxicări mistice profitabile, pe post de religie.

Asta nu este educație, este malformație.