Duminică, 16 noiembrie, ora 7.30 dimineața. Mă trezesc și, ca în fiecare dimineață, trec în revistă pe telefonul mobil tot ce s-a mai întâmplat important sau vesel pe planetă, citind postările și share-urile prietenilor, cunoscuților și ale celor pe care îi urmăresc pe Facebook.
Imediat ce deschid Facebook îmi apare cumva ca un pop-up o aplicație care mă anunță că este ziua alegerilor și care nu mă lasă sau nu îmi arată cum pot să o închid până nu apăs butonul prin care confirm că mă duc la vot. Mă rog, era devreme, eram abia trezit, nu mai țin minte exact cum a funcționat. Mă gândesc că e foarte fain că Facebook are așa grijă de consumatorii săi din România, de vreme ce a ținut musai să le spună că au de mers la vot. Mi-a plăcut tare mult ideea, fiindcă știam că putem birui hidra roșie doar dacă prezența va fi peste 58-60%.
Mă duc la birou, să mă apuc de lucru la articole și promovare pentru Maramureșenii.ro și la trimis oamenii la vot prin orice mijloc online. Urmăresc în paralel Facebook și, tot la cinci-șapte minute, pe wall îmi apare regulat și aproape obsesiv aceeași aplicație de Facebook, care îmi tot spune de fiecare dată că un alt amic online de-al meu votează în Turul al doilea al alegerilor prezidențiale. Fain. De data asta, dau click pe linkul din aplicație și mă duce pe pagina web a Autorității Electorale Permanente, unde pot afla la ce secție de votare sunt repartizat. Avem una singură în sat, așa că o las baltă, că mă descurc și fără.
La ora 10.00 se anunță prezența la vot la nivel național: este cu aproape 50% mai mare decât la primul tur! Hopaaa, îmi zic, îi rupem capul lui Mickey Mouse! Numai să se mențină trendul prezenței la același nivel înalt pe durata întregii zile, m-am gândit și imediat am trecut la desenat, scris și distribuit noi și noi mesaje de votare pro-Klaus și anti-Ponta, cu care mi-am stresat prietenii zilele acelea și cu care am alimentat fluxurile capabile de viralizare de pe #NuPonta, NuPontaChallenge și alte pagini și proiecte mai discrete sau mai subversive la care am mai pus un umăr de ajutor.
În timpul ăsta, aplicația de pe Facebook continua să își facă treaba, simt și văd că fiecare român deținător de cont de Facebook dă cu ochii de ea când își deschide profilul pentru prima dată în acea zi și apoi vede că toți amicii lui, mai apropiați sau depărtați, se duc la votare. Câțiva dintre prieteniimei chiar distribuie, tot pe Facebook sau pe blogurile lor, imagini sau linkuri cu aplicația, spunând că este un gest drăguț al celor de la Facebook. În mod cert, îndemnul direct la vot dublat de efectul său subliminal de comportament colectiv indus își face efectul, fiindcă prezența raportată la 13.00 și la 16.00 confirmă că sunt mult mai mulți alegători decât la alte alegeri. În unele apariții ale aplicației, pe care din păcate nu le-am capturat foto și nici nu le mai pot găsi acum, pe lângă ceea ce vedeți în imaginea de mai sus apare și un mic simbol grafic de mulțumire pentru cei care au votat deja, o mânuță albastră care capătă ca recompensă o inimă roșie care i se așează în palmă. Din nou, lucru fin cu corasonul.
Nu am realizat atunci, în acea zi, cât de importantă și decisivă a fost în economia rezultatului alegerilor această aplicație, dar am știut că a avut un rol esențial. Abia în zilele următoare, după ce s-a văzut profilul alegătorilor care au înclinat balanța în favoarea lui Klaus și după ce s-a observat că între mulțimea de 6.600.000 de utilizatori români de Facebook și cea de 6.200.000 de alegători de Iohannis este o mare intersecție, am înțeles cât de importante au fost mijloacele de comunicare online și rețelele sociale, dar și ce rol decisiv a jucat această simplă și discretă aplicație. Foarte mulți dintre tinerii din România au reacționat pozitiv la autoritatea îndemnurilor primite direct de la prieteni și indirect de la Facebook prin rețelele sociale și au ținut să penalizeze batjocura cu care guvernanții au crezut că mai pot bloca un drept fundamental și pot fura votul românilor.
Și acum să vă spun povestea aplicației. După turul 1 al prezidențialelor, la Biroul Electoral Central s-au primit sute de mesaje de protest de la românii din străinătate, revoltați că nu au putut vota. Nimeni de la BEC nu urma să le răspundă, dar cineva din echipa lui Klaus Iohannis s-a gândit să le scrie câte un mesaj de mulțumire și empatie. Între acești români nervoși s-a aflat și un tânăr informatician aflat în Statele Unite, care întâmplător lucrează pentru Facebook. Impresionat de faptul că a primit un răspuns politicos și deschis de la cineva care i-a înțeles revolta, a întrebat cu ce poate ajuta. Nu i s-a dat pe moment un răspuns precis, ci i s-a spus că ar fi bine dacă în turul al doilea ar putea fi mobilizați cât mai mulți alegători aflați în țară, fiindcă în străinătate sabotajul va continua. Omul a plecat la serviciu și seara s-a întors cu soluția: la alegerile de acum câteva luni din Indonezia, Facebook a folosit o aplicație similară, ca să stimuleze prezența la vot. În doi timpi și trei mișcări ideea a fost lucrată grafic și ca text și pusă în practică. Mai departe știți ce s-a întâmplat, că a ajuns vestea și la voi pe telefon sau calculator.
Da, domnule Ponta, ai fost învins și de un tânăr român de votul și dreptul căruia ți-ai bătut joc. Și de o întreagă generație pe care nu o mai poate nimeni cumpăra cu zahăr și ulei. Să vă fie învățătură de minte, tuturor celor care credeți că ne mai puteți fraieri.
