Șerban Moescu, fizicianul băimărean stabilit în Texas

Serban Moescu este originar din Baia Mare, dar s-a stabilit de câțiva ani în statul Texas unde activează ca fizician medical în cadrul uneia dintre cele mai extinse companii private nord-americane de radioterapie și oncologie. Este fondatorul Asociației Alumni Șincai care are ca scop promovarea, organizarea, coordonarea şi facilitarea acţiunilor cu caracter social şi filantropic menite să aibă un impact educational şi cultural imediat şi pe termen lung asupra comunităţii Colegiului Şincai (elevi şi dascăli), asupra comunităţii membrilor Asociaţiei şi, prin extensie, asupra comunităţii urbei băimărene. Pe lângă toate aceste activități, este pasionat și de muzica folk pe care o consideră o oglindire a stărilor sale sufletești. În acest interviu vom descoperi o frumoasă poveste a vieții și a carierei lui, descrisă în cuvinte mai mult decât revelatoare.

-O scurtă descriere a dumneavoastră.

Locul meu de baştină şi de suflet este Baia Mare, oraş de care mă leagă toate amintirile copilăriei şi adolescenţei, aceste vârste cu iz special şi cu farmec aparte, care-şi pun amprenta atât de pregnant în viaţa fiecăruia dintre noi. Am avut marea şansă să mă nasc şi să cresc în sânul unei familii dăruitoare de multă dragoste şi clădite pe principii sănătoase de viaţă, manifeste atât în plan familial cât şi social, care a ştiut să cultive şi să emuleze tot ceea ce se întrezărea a fi mai bun la copilul de mine. Prin grija părinţilor am ajuns astfel să ajung pe mâna unor dascăli de excepţie, la fosta şcoala 11, sub îndrumarea cărora am început să descopăr satisfacţiile aparte pe care ţi le oferă studiul şi şcoala în general, dar şi sportul şi cultivarea a tot ceea ce a ţinut de latura artistică a persoanei mele. Nu e deci surprinzător pentru mine faptul că mă regăsesc, iată, peste mulţi ani, încă înamorat de carte şi trecut prin diverse şcoli, una dintre purtându-mi inedit paşii tocmai aici în SUA, noua mea ţară de adopţie.

-O scurtă descriere a carierei dumneavoastră.

Studiile gimnaziale finalizate la Şcoala 11 le-am continuat la Liceul (pe atunci) Gheorghe Şincai, pe filiera matematică-fizică. Am descoperit treptat atracţia către ştiinţele naturale în general, către fizicăîn special.Am urmat ulterior studii universitare la Facultatea de Fizică a Universităţii clujene, pe care le-am finalizat cu o specializare în biofizicăşi fizică medicală, în anul 1997. Am funcţionat ca profesor titular la catedra de fizică a Liceului 5 (actualul Colegiu Anghel Saligny) pânăîn anul 2001, an ce coincide cu plecarea mea în SUA, în urma acceptării unei burse de studii aprofundate în fizică medicală. Din anul 2002 funcţionez ca fizician medical în statul Texas, în cadrul uneia dintre cele mai extinse companii private nord-americane de radioterapie şi oncologie.

-Ce ne puteți spune despre Asociația Alumni Șincai?

Asociaţia Alumni a Colegiului Naţional „Gheorghe Şincai” Baia Mare (Asociaţia Alumni Şincai) are ca scop promovarea, organizarea, coordonarea şi facilitarea acţiunilor cu caracter social şi filantropic menite să aibă un impact educational şi cultural imediat şi pe termen lung asupra comunităţii Colegiului Şincai (elevi şi dascăli), asupra comunităţii membrilor Asociaţiei şi, prin extensie, asupra comunităţii urbei băimărene.

Asociaţia Alumni Şincai îşi propune să recupereze, reintegreze şi valorifice imensul potenţial sufletesc şi intelectual al membrilor ei şi, totodată, inestimabilul tezaur de cultură, simţire şi spiritualitate românească, în scopul promovării şi perpetuării unui spirit liber şi altruist, înrădăcinat în tradiţie, valoare şi adevăr. Aceasta, în contextul în care cultivarea şi perpetuarea acestui spirit şi a acestor valori se impune tot mai vitală şi necesară pentru garantarea însănătoşirii organismului social românesc, luat ca întreg, în toată complexitatea lui metabolică.

-Ce fel de proiecte sunt acum în derulare?

Asociaţia Alumni derulează deja câteva proiecte pilot de mare impact, descrise mai pe larg pe pagina oficială de web a grupării, la http://www.alumnisincai.com/proiecte/. Două dintre ele au fost recent mediatizate în presa locală: proiectul “Premii de Excelenţă ALUMNI Şincai” şi proiectul “Burse ALUMNI Şincai”. Ambele sunt proiecte ciclice, rulate anual.În cadrul primului desemnăm şi premiem, în urma unui sondaj de opinie şi proces de votare on-line, trei (3) cadre didactice cu carieră didactică remarcabilă la Şincai, ce au marcat definitoriu destinele a generaţii de şincaişti. Este un efort de recuperare a unor valori , de re-afirmare a lor, de impunere a lor în conştiinţa publică, de resuscitare a memoriei şi rescalare referenţială la un sistem autentic de valori umane, finalmente de reconectare şi sudare a comunităţii şincaiste. Prin cel de al 2-lea, ne facem prezenţi, cu impact masiv, în viaţa tinerei generaţii şincaiste, prin ajutorul financiar considerabil pe care îl oferim bursierilor. Criteriile de selecţie ale acestora sunt foarte stricte şi, deşi se urmăreşte cu precădere identificarea cazurilor socio-economice mai problematice şi mai dificile, criteriul performanţei şcolare este prioritar, pentru că finalmente dorim să sprijinim performanţa şcolarăşi excelenţa în actul educational. Anul acesta şcolar reuşim să sprijinim, exclusiv din donaţii ale unor absolvenţi şincaişti, 14 bursieri, care fiecare beneficiează de ajutor financiar de 200RON lunar, pe o perioadă de 10 luni de zile, în urma semnării unor contracte de burse cu Asociaţia noastră.

-Ce v-a determinat să înființați/să faceți parte din această asociație?

(Extrag un eşantion din materialul scris de mine însumi pe această temă, existent pe pagina Alumni. http://www.alumnisincai.com/wp-content/uploads/2013/10/Simpozion-Serban-Morcovescu-f.pdf)

“Organizaţiile de tip alumni sunt extrem de încetăţenite în sistemul vest-european şi mai ales nord-american, ele funcţionând practic pe lângă toate instituţiile de învăţământ superior, de stat sau private. Istoric vorbind, ele au evoluat de la stadiul de grupări şi reţele fraternale (old boys networks), la stadiul de adevărate organisme instituţionale, cu impact extraordinar în viaţa campusurilor universitare şi al inter-conectării acestora şi integrării micro-spaţiului universitar în macro-sfera socială. Aici vom identifica deja două premize importante ale fiinţării Asociaţiilor de tip alumni: P1) sudarea şi solidificarea comunităţii instituţiei şcolare în sine respectiv, P2) integrarea comunităţii instituţionale singulare şi amplasarea ei nedisfuncţională în contextul lărgit al comunităţii lărgite, (locale, preuniversitare, etc), prin comunicare şi comuniune.

Conform obiectivelor formulate la înfiinţare, “Asociaţia Alumni a Colegiului Naţional ”Gheorghe Şincai” Baia Mare (Asociaţia Alumni Şincai) are ca scop promovarea, organizarea, coordonarea şi facilitarea acţiunilor cu caracter social şi filantropic menite să aibă un impact educational şi cultural imediat şi pe termen lung asupra comunităţii Colegiului Şincai (elevi şi dascăli), asupra comunităţii membrilor Asociaţiei şi, prin extensie, asupra comunităţii urbei băimărene. Asociaţia Alumni Şincai îşi propune să recupereze, reintegreze şi valorifice imensul potenţial sufletesc şi intelectual al membrilor ei şi, totodată, inestimabilul tezaur de cultură, simţire şi spiritualitate românească, în scopul promovării şi perpetuării unui spirit liber şi altruist, înrădăcinat în tradiţie, valoare şi adevăr.” Obiectivele majore ale Asociaţiei Alumni Şincai sunt într-adevăr realizarea premiselor P1 şi P2, dar marea miză este de fapt P3) recuperarea şi reactualizarea valorilor culturale, de simţire şi spiritualitate românească, proces eminamente realizabil doar printr-o continuă infuzie de material uman şi de resurse sufleteşti şi materiale, care trebuie să poată fi identificabile şi investite atât în/din interiorul sistemului (instituţia şcolară însăşi) cât, în mod inedit şi inovator şi reinventabil, din exteriorul acestuia, înspre înăuntru, înspre tinereţea-ce-devine-viitor. Dezideratele şi obiectivele prioritare ale unei Asociaţii Alumni, în context actual românesc, sunt practic surprinse în cele trei premise-principii, de sudare a comunităţilor, de comuniune şi conlucrare a lor, şi ca rezultat al primelor două, de recuperare a unor valori perene, autentic naţionale şi umaniste.

-Spuneți-ne și despre legătura dumneavoastră cu muzica folk.

Muzica a avut întotdeauna un loc aparte în viaţa mea, m-a însoţit pretutindeni ca o bună prietenă şi fidelă oglindire a stărilor mele sufleteşti. Mi-a fost adesea singură modalitate de expresie a unor stări nelămurite, punte de legătură cu oameni speciali şi prieteni dragi, sau pur şi simplu o poate foarte inocentă dar eficientă metodă de a-mi agasa vecinii de scară. Viaţa la bloc are farmecul dar şi ponoasele ei! Muzica folk s-a impus aproape de la sine ca o formă accesibilă de exprimare şi expresivitate muzicală, şi am făcut-o întotdeauna fără pretenţii nefondate de aspiraţii artistice, ci mai mult ludic şi copilăresc. Chitara m-a ajutat să-mi descopăr şi latura creativă, şi asta foarte influenţat de colegi sau prieteni mult mai talentaţi decât mine, care m-au încurajat să experimentez la rându-mi, în pofida stângăciilor şi derapajelor inerente etapei de ucenicie (în care mă aflu şi azi). Am început să compun din joacă, să descopăr bucuria încropirii unor acorduri proprii şi a scrierii de texte pentru uz personal, pentru ca mai apoi să descopăr şi puterea de persuasiune şi de comunicare prin cântec şi vers cu persoana dragă mie. Departe de ţară, între străini, muzica a dovedit a fi acel limbaj universal care surmontează bariere culturale şi lingvistice, care reuşeşte să emoţioneze şi să aproprie omul de om. Am fost înconjurat în permanenţă de oameni foarte talentaţi artistic, şi faptul că am ajuns să îmi adun multele cântecele compuse peste ani, să le înregistrez şi să le aşez într-un album CD (“Despre Tăcere”, produs de Najul Records, VicActive Productions, Denton, TX, USA, şi lansat on-line pe TuneCore în noiembrie 2012) a fost pentru mine ceva firesc, necesar şi salutar totodată. Firesc, pentru că mă reprezintă în modul cel mai fidel cu putinţă, necesar, pentru că nefiind un menestrel de meserie trebuia să îmi “imortalizez” piese mult prea prăfuite şi pe care eu însumi le cântam foarte rar, salutar, pentru că astfel am salvat o parte din mine dăruind-o şi altora, în special familiei şi prietenilor apropiaţi, care au avut generozitatea şi condescendenţa de a mă accepta şi astfel, cu toate imperfecţiunile vocale şi interpretative al cantautorului. Dacă e să menţionez trei (3) oameni fără de care acest proiect muzical nici nu s-ar fi născut, acestea sunt soţia mea, Anca Maria, care m-a inspirat colosal şi a contribuit ea însăşi, vocal si compoziţional, la acest album, prietenul şi poetul clujean Adrian Mihai Bumb, mare iubitor si consumator de folk, şi prietenul Vicente Lujan, talentat muzician, songwriter, si artist care mi-a produs albumul şi in studioul căruia am făcut toate înregistrările aferente.

-Ce vă definește mai mult? Muzica folk sau Asociația?

Cred că şi una şi alta sunt proiecte de suflet pentru mine. Sunt în aparenţă două lucruri între care se poate face mai greu o legătură, însă la urma urmei aceasta există, pentru că legătura sunt eu însumi, şi motivele care m-au determinat să cultiv o stare, în cazul folkului, şi o idee, în cazul Asociaţiei. Leg folkul şi ideea Asociaţiei de o latură sufletească a mea, care are de-a face cu nevoia de deschidere înspre înafară, de abrogare a unei stări letargice de confort personal care cultivă, mai ales în timpurile habotnice de azi, interiorizarea bolnăvicioasă şi neroditoare, care nu înmulţeşte talanţii daţi înspre păstrare şi rod. Eu am credinţa că atât prin folk şi muzica mea, atunci când e ascultată, cât şi prin ideea Asociaţiei Alumni Şincai, nu fac altceva decât să îmi aduc un modest aport la promovarea unor valori comune amândurora  ce ţin eminamente de cultivarea unei stări de receptivitate la fragilitatea şi sensibilitatea omului de lângă noi, la nevoia lui acută de comunicare şi comuniune, de revenire şi redescoperire permanentă la unui soi de umanitate şi uman care altfel se înstrăinează bolnăvicios de locul ei de naştere: ieslea sufletului, şi raiul bunătăţii lui Dumnezeu dăruit omului căutător de om.