Primeste aproape instantaneu sute de like-uri la fiecare poza pe care o posteaza pe Facebook, iar imaginile sale sunt preluate imediat in zeci de distribuiri pe reteaua de socializare sau devin ilustratii pentru tot felul de articole online, care vorbesc despre natura, peisaje, Maramures sau Baia Mare. Urmarim si noi, cei din echipa Maramuresenii.ro, de ceva vreme, cu admiratie si cu bucurie, aproape fiecare dintre postarile sale pe Facebook, fiindca de fiecare data ne surprinde cu o noua imagine minunata.
Se numeste Marius Podina, are 34 de ani, s-a nascut la Baia Mare, a studiat matematica-informatica in liceu si dreptul in facultate, lucreaza intr-o firma de transporturi si face fotografii din pasiune, din placere si din dorinta de a descoperi, zi de zi, prin experienta directa, cate un lucru nou legat de arta imaginii.
In ciuda calitatii si frumusetii imaginilor sale, veti fi surprinsi sa aflati ca Marius Podina s-a apucat sa faca poze abia din luna martie 2013, cand si-a cumparat (pe credit) primul sau aparat DSLR, un Nikon d5200. De atunci s-a apucat sa invete si lucruri concrete ce tin de utilizarea aparatului, dar si elemente de compozitie, de tehnica fotografica si notiuni de arta a imaginii. Cand va termina creditul pentru actualul aparat are de gand sa isi cumpere si unul mai scump, un DSLR full-frame.
I-am solicitat lui Marius Podina un scurt interviu,pe care va invitam sa il cititi in cele ce urmeaza si l-am invitat sa fie unul dintre artistii fotografi care alimenteaza zi de zi rubrica noastra Povestea Unei Imagini. Speram sa invatam cu totii multe lucruri frumoase despre fotografie, despre viata de fotograf si despre peisajele superbe din Maramuressi de aiurea, de la Marius si de la ceilalti oameni frumosi si talentati care au acceptat provocarea noastra. Va prezentam in galeria de la finalul articolului cateva dintre imaginile recente ale lui Marius Podina.
Si acum interviul:
– Cat timp iti consuma aceasta pasiune, cum reusesti sa pastrezi echilibrul intre familie, serviciu si aceasta preocupare?
– Chiar nu am calculat cat timp, ca mi-e draga si nu-mi dau seama. Nu stau ca angajatul ala care abia asteapta sa rupa usa, deci nu stiu cat timp.
Dar de multe ori dimineata inainte de job ies la marginea Baii Mari pt a vedea rasaritul, iar dupa munca (dupa ora 18.00 aproximativ) pana se intuneca. In weekend-uri, sambata dimineata deja a devenit un ritual in a iesi la cate o tura foto, de la scurtele ture de cativa kilometri departare de Baia Mare pana la turele mai lungi catre Borsa si Pasul Prislop.
Chiar si cand mai ies cu familia ma uit dupa diverse cadre sau ipostaze. Uneori nu am aparatul la mine si parca atunci ar fi cadrul si mai bun. Echilibrul… hmm, pana la urma in tot ce facem trebuie un echilibru, daca nu-l avem… rezultatul ne da cu rest.
– Ai reusit sa faci cateva imagini superbe cu peisaje urbane din Baia Mare, intrand in casele unor oameni,unde aveai cel mai bun unghi. Cum ii convingi sa te lase in casa si cum privesc ei aceasta pasiunea ta?
– Da am reusit asa ceva, aici as vrea sa-i multumesc domnului Remus Burdea cu care intamplator m-am intalnit in lift in timp ce incercam sa urc pe blocul in care locuieste pt a surprinde o fotografie cu Parcul Mara seara. Dansul mi-a spus ca e inchis blocul si nu pot ajuge pe terasa, dar a fost foarte amabil si s-a oferit sa ma lase la dansul in casa pentru a suprinde acest cadru.
In general oamenii sunt deschisi la aceasta pasiune si ma ajuta. Anul trecut am mai surprins o fotografie foarte apreciata cu Centrul Vechi, multumesc si doamnelor de la magazinul central, care au fost foarte amabile desi le-am deranjat doua zile la rand.
– S-a intamplat sa traiesti experiente speciale de cand te-ai apucat de aceasta preocupare? Ce anume?
– Da, multe experiente „speciale”. De la un simplu rasarit pana la un simplu apus vazut altfel, inainte nici nu observam anumite detalii.
Iar in momentele in care ai dimineti in care te trezesti devreme la ora 4-4.30 si faci zeci sau chiar sute de kilometri si ajungi in locul propus si realizezi o fotografie frumoasa, satisfactia este foarte mare. Ma invadeaza, asa, o bucurie interioara, care este greu de descris.
– Ce te motiveaza anume atunci cand faci pozele? Ce urmaresti sa obtii?
– Nu urmaresc nimic in mod special, decat fotografii bune. Adica daca cineva se uita la poza mea as vrea sa spuna „WOW”, nu doar sa se uite si sa spuna ca este ok. Dar mai am mult de practicat si invatat pana acolo. Cert e ca acolo vreau sa ajung.
– Daca ai avea ocazia, ti-ar placea sa tii un curs pentru fotografi incepatori, sa impartasesti din ideile si experienta ta? Tu ai avut sansa de a avea un mentor?
– Cu mare drag as face-o, desi nu sunt in masura, dar din ce stiu eu pana acum pe cine am putut si m-a intrebat am ajutat.
Da, am avut o persoana cu care am iesit la inceput (nu mentor) doar ca el facea fotografii de cativa ani si m-a ajutat sa prind cateva idei de baza. Dar in general ma inspir de la toata lumea si de la toti fotografii, inclusiv de la oameni simpli, pentru idei pe care, dupa ce le regandesc, le pun in aplicare. Iar decizia mea de a-mi achizitiona un DSLR a fost mult influentata de fotografiile lui Mihai Grigorescu, pe care le urmaream pe Facebook cu vreo 2 ani inainte.
