Primarul Cătălin Cherecheș și acoliții lui din Consiliul Local au început să pregătească terenul pentru un nou tun financiar, de data aceasta cu iz imobiliar, pe care se pregătesc să îl dea cu banii bugetului local. Într-o primă fază, prin intermediul slugilor sale credincioase din cadrul Consiliului Local, primarul a început să lanseze zvonul prin oraș că Primăria studiază oportunitatea de achiziție a clădirii fostului Hotel Ștefan (Clădirea Minerul) de la actualii proprietari, o societate comercială absolut anonimă, ai cărei proprietari sunt extrem de discreți și absolut necunoscuți publicului. și care au reușit să pună mâna pe această clădire printr-un lung șir de manevre suspecte cu acte ciudate și procese îndelungate.

Primarului i-a venit ideea de a muta Primăria în această clădire, o idee frumoasă dar deloc practică și utilă cetățenilor, dacă în spatele acesteia nu s-ar ascunde intenția evidentă de a mai extrage un comision gras în urma acestei tranzacții și dacă această idee nu ar costa mai mult decât construirea de la zero a unei clădiri ultramoderne în care să se mute administrația locală. Dacă acceptăm ideea că Primăria nu se mai descurcă în spațiul actual și că are nevoie de o clădire nouă (o ipoteză care nu stă foarte tare în picioare), atunci de ce nu își construiește un sediu adaptat cerințelor acestui mileniu?

La un preț de circa 6-7 milioane de euro s-ar putea construi o clădire ultra-modernă și complet utilată, cu spațiu util aproape dublu decât al actualei primării și decât al actualului Hotel Minerul, în care să intre absolut toate serviciile și birourile necesare. Achiziția unei clădiri vechi, mai ales în condițiile tehnice în care aceasta se află acum, nu ar rezolva deloc problema deficitului de spațiu și nici nu ar asigura un flux modern al circuitului de servicii, interacțiuni și ghișee pentru cetățeni. Primarul, consilierii și funcționarii ar fi găzduiți de o clădire cu farmec medieval, dar aceasta nu este gândită din punct de vedere arhitectural ca și clădire administrativă cu spații modulare, săli de ședințe și zonă de interacțiune cu cetățenii, fiind un fost hotel-restaurant,care are un cu totul altul concept arhitectural și de structură de rezistență.

Slugile co-interesate de comisioane ale primarului Cherecheș au început de ceva vreme să și arunce în public cifre legate de viitoarea tranzacție, lucru care nu este doar imoral și iresponsabil, dar poate fi catalogat în mod clar ca și act penal premeditat, adică încălcare a legii făcută intenționat, programat, cu bună știință. Unul dintre oamenii cu vechime din Primărie, lingău și slugă a primarului de o bună bucată de vreme, s-a trezit zilele trecute vorbind în mediile locale despre intenția de achiziție a clădirii cu pricina, aruncând în mod iresponsabil pe piață și o sumedenie de cifre și valori ale tranzacției, fără să aibă nici calificarea și nici autoritatea legală și morală pentru a face acest lucru.

Acest domn, un trepăduș politico-administrativ incompetent și gângav, care s-a strecurat în ultimii 20 de ani în tot felul de funcții publice în ciuda încetinelii mintale și incompetenței evidente, a spus că proprietarii actuali ai clădirii, un SRL, solicită 5,5 milioane de euro ca preț de vânzare, la acest cost s-ar mai adăuga 2,5 milioane de euro pentru refacerea intrioarelor și a instalațiilor și încă 1,2 milioane de euro pentru reabilitarea cinematografului din incintă, care deja aparține primăriei.

Hopaaaaaaaaa, deja apar mai multe probleme!

1. Întâi că totalul de mai sus face 9,2 milioane, nu 10, cât i-a dat la socoteală domnului cu pricina, care a făcut cadou, așa, de la el, vreo 800.000 de euro.

2. Doi la mână: deci, deja o mare parte din clădire DEJA APARȚINE PRIMĂRIEI! (cinematograful ocupă o suprafață consistentă din această clădire). Așadar, trepădușii primarului și anonimii din spatele firmei care vrea banii s-au înțeles deja să arunce public suma de 5,5 milioane de euro, deși nu se știe exact care sunt dimensiunea și valoarea părții de clădire care aparține potențialului vânzător.

3. Pe laterala și pe frontonul clădirii există mai multe spații comerciale aflate și azi în folosință care nu aparțin firmei Complex Sfântul Ștefan, deci acestea nu intră în obiectul tranzacției. Ori se vor cheltui alte sume ca să se cumpere și acele spații, ori Primăria Municipiului Baia Mare va avea onoarea de a funcționa în aceeași clădire cu un Striptease Club, o cârciumă-bar pentru studenți și o alimentară de cartier. Frumos!

4. Clădirea despre care se face vorbire în acestă tranzacție ESTE DOAR O CARCASĂ! Adică doar fundații (vechi și medievale, probabil) plus pereți, tâmplărie de o calitate și un gust discutabile și acoperiș, renovat recent dar aproximativ. La interior, nu mai există nimic, nici tâmplărie, nici instalații, nici pardoseală. Evaluarea sumei de 2,5 milioane de euro necesară pentru amenajările interioare este și aceasta o versiune urechistă și total nefundamentată. Cheltuielile de amenajare interioară, de decorare, dotare și mobilare pot fi mult mai mari, de două sau chiar de trei ori mai mari, deoarece materialele și manoperele necesare amenajărilor unei clădiri de epocă sunt mult mai scumpe, mai greu de evaluat și mai greu de contractat decât cele pentru o construcție nouă.

5. În combinația legată de această clădire, de sumele vehiculate deja și de estimările absolut ilegale și nefundamentate este amestecat și noul arhitect șef al orașului, un personaj dubios adus de primarul Cherecheș tocmai de la Cluj, care și-a dovedit incompetența și necunoașterea chiar la prima sa ședință de Consiliu Local, când nu a putut oferi câteva răspunsuri simple. Acest domn este totodată arhitectul unor proiecte rezidențiale construite la Cluj Napoca în mod ilegal, proiecte în care sunt implicați ca și investitori de fațadă câțiva dintre apropiații primarului Cherecheș, care se presupune în unele articole de investigații din presa locală că ar fi beneficiarul real al clădirilor.

6. Achiziția acestei clădiri nu este doar suspect de scumpă, inutilă, costisitoare și realizată în pași mici și perverși, tipici mafiilor internaționale. Marea problemă a acestei achiziții teoretice este faptul că se va face prin negociere directă între două părți care nu se cunosc cu exactitate și care deocamdată nu știu foarte clar care este obiectul bine delimitat al negocierii. Se vorbește deja de niște sume avansate în cadrul acestei negocieri, deși nu există o hotărâre de Consiliu Local care să permită această negociere în numele administrației locale, nu există niște evaluări realizate profesionist, legal și autorizat ale obiectului negocierii și mai ales nu există un studiu de oportunitate și de fezabilitate în acest sens, lucru obligatoriu din punct de vedere legal.

7. Persoanele care au început să facă vorbire de tranzacții și sume și să încurajeze, prin vizitele făcute la acest obiectiv, acordarea către vânzător a unei sume mai mari decât cea justificată de situația reală, se pot considera vinovate de abuz în funcție, abuz în serviciu, exercitarea cu rea credință a unei funcții publice și adoptarea în mod interesat a unei poziții publice favorabile celeilalte părți din cadrul negocierii. Oricum, nu există la această dată alt cumpărător interesat de clădire și nu există la actualul proprietar nici disponibilitățile financiare pentru amenajarea și punerea în funcțiune a acesteia. A te duce ca mielul la tăiat  la masa negocierilor și a tot repeta public suma cerută de vânzător este pură iresponsabilitate, dacă nu și reavoință și corupție.

Intrarea clădirii Minerul – Hotel Ștefan în patrimoniul localității se poate face, legal și responsabil, fără costuri prea mari. Legislația în vigoare permite administrației locale să impună actualilor proprietari punerea în funcțiune a clădirii, care stă de foarte mulți ani în stare de șantier și strică în mod vizibil aspectul Centrului vechi al orașului. În cazul în care proprietarii nu fac acest lucru, se poate recurge la amenzi și penalități în serie, conform legii.

De fapt, această atitudine responsabilă și proactivă ar fi trebuit să fie activată de către administrația Cherecheș de mai bine de trei ani, de la instalarea în funcție. Dacă în ultimii trei ani serviciile de urbanism și disciplină în construcții coordonate direct de primar și-ar fi făcut datoria, clădirea ar fi putut fi preluată de administrația locală în condiții mult mai favorabile, având un avantaj vizibil și puternic în cazul unei negocieri.

Dar noi la Baia Mare nu știm să gândim economic și legal, noi facem doar achiziții incredibil de scumpe, fiindcă și comisionul e pe măsură.

hotel stefan