Retrogradarea de la statutul de oras la comuna nu inseamna involutie

Mijlocul anilor ’90 a fost momentul cand sute de sate s-au transformat in comune. Unele erau prea mari pentru a se supune administrativ altor centre de putere, iar in alte localitati satenii isi doreau statut nou si propria lor stapanire.

Guvernantii, darnici si mai ales cu gandul la viitoarele campanii electorale le-au facut pe plac tuturor. Dupa 2000, pretentiile au crescut, iar comunele s-au transformat in orase, iar orasele in muncipii. Cei din mediul rural intotdeauna au visat sa locuiasca la oras, iar copiii si nepotii lor sa nu mai fie numiti tarani, asa ca orasul s-a mutat la tara si nu oricum, ci cu toate avantajele dar mai ales dezavantajele lui.

La vremea respectiva nimeni nu le-a spus celor ce au schimbat stampila primariei ce le va aduce viitorul, dar mai ales destinul. Politicienii, oameni marunti si fara viziune le-au facut hatarul si chiar i-au incurajat. Doar cativa au avut de castigat de pe urma transformarilor fara rezultate notabile a comunelor in orase si a oraselor in municipii. Lipsa industriei si a investitiilor si depopularea localitatilor au generat dezastrul care se vede cu ochiul liber in toata tara, dar mai ales in zonele rurale.

Dupa 1989 s-au transformat in orase 61 de comune. Ca asa au vrut satenii, primarii sau chiar conducerea judeteana, cine mai stie acum sa spuna adevarul…

2004 a fost anul in care fosta puterea pesedista le-a facut acest cadou otravit gospodarilor. Dupa ce au tras hore, au taiat porcii si viteii pentru nenumarate ospete si i-au facut pe politicieni ceteteni de onoare, si-au dat seama taranii ca cineva le fura constant din strachina cu mancare.

Cateva orase au cerut referendum pentru revenirea la statul de comuna, insa prezenta la vot a fost sub asteptari. Risipiti care pe unde, tinerii nu au fost interesati de aceasta problema si au lipsit la referendum, iar cei saraci si prosti oricum nu intelegeau nimic. Ei tot in saracie au trait si traiesc in continuare, adica fara apa curenta si canalizare si fara drumuri betonate. La ce sa mearga ei la vot?

Statistica spune ca din 217 orase, 134 au astazi sub 10,000 de locuitori. Adica, mai mult de jumatate dintre ele nu indeplinesc “norma” de zece mii de locuitori, conditia minima de promovare a unei localitati la statutul de oras, iar in 71 dintre acestea baia si WC-ul in casa sunt inca un lux.

Cel mai mic oras din Maramures este Dragomiresti. Cu doar 2-3 mii de locuitori, cat arata datele de la ultimul recensamant, este dovada a ce nu trebuia sa se intample din punct de vedere administrativ in Romania.

Unii mai curajosi au trecut la fapte si au cerut raspicat revenirea la forma initiala, aceea de comuna. O vorba spune: Da-i Doamne romanului (prostului) mintea cea de pe urma! Si le-a dat-o, dar nu Dumnezeu, ci noul Cod Fiscal le-a luminat inteligenta taranilor care s-au vazut coplesiti de taxe si impozite.

Dacă Dragomireştiul ar reveni la statutul de comună, oamenii ar avea de plătit mult mai puţin: „Există mare diferenţă între oraş de gradul trei, unde coeficientul e 3,2 şi la comună e 1,3. Dacă era la oraş 1,8 – 1,9 era mai treptat, dar dintr-o dată a sărit la 3,2”, a mai precizat primarul Vasile Cosor, facand referire la coeficientul de calcul al impozitelor locale.

Daca in 2004 se castigau alegerile locale cu lozinca “Vrem Oras, nu Comuna!”, azi programul electoral al celor care candideaza este total opus si promisiunea de a-i transforma pe oraseni in tarani a prins contur exact inainte de alegerile locale din 4 iunie.

Inca de la inceputul anului, atat conducerea primariei Dragomiresti cat si o delegatie a orasenilor au facut presiuni asupra prefectului de atunci, Anton Rohian:

“As vrea sa incepem discutia intr-un mod foarte pragmatic. Eu, din postura de prefect, vreau sa va spun, la modul cel mai responsabil, ca transformarea din oras in sat nu e cel mai recomandat.

De 12 ani de cand sunteti oras, toti cei care v-au guvernat in toata aceasta perioada nu trebuie sa va puna in situatia ca in anul 2016 sa deveniti din evolutie in involutie. Dumneavoastra, prin dreptul constitutional pe care il aveti, puteti face referendum. Respectati legea, cunoasteti ce trebuie sa faceti.

Eu, din punct de vedere institutional, daca urmati pasii legali, nu am absolut nimic de comentat. Va aprob toate deciziile care se iau la nivelul orasului”, le-a spus intr-o zi de marti, mai precis in 9 februarie a.c. prefectul Anton Rohian.

Motivele pentru care locuitorii din Dragomiresti isi doresc statutul de comuna starnesc nedumerirea pe de o parte si tristetea pe de alta parte. Experimentul cu transformarea comunelor in orase a esuat si nimeni nu vrea acum sa isi asume raspunderea. Nimeni dintre cei care au cerut acest acest lucru dar mai ales nimeni dintre cei care i-au impins in prapastie pe nepriceputii tarani nu mai sustine public aceasta idee.

“In anul 2004, cand aceasta localitate a devenit oras, avea un spital, avea finantele, avea o scoala. Dupa 12 ani, s-a ajuns ca scoala din Dragomiresti sa fie lipsita de performanta, sa nu mai aiba elevi, iar parintii sa isi duca copii la alte scoli unde se face performanta.

Avand in vedere ca o societate sanatoasa se poate dezvolta numai in momentul in care are asigurat invatamantul si sanatatea, noi nu avem conditiile necesare in Dragomiresti de a crea o educatie sanatoasa, de a crea o asistenta sanitara. Sunt doar doi medici de familie prin disparitia spitalului din localitate.

In ultimii 12 ani, am trait intr-o adevarata minciuna, intr-un fals, pentru ca nu avem infrastructura. Aproximativ 40 la suta din strazile Dragomirestiului nu au canalizare, reteaua de apa potabila nu acopera necesarul localitatii si de multe ori este tulbure apa. Asta este o radiografie a orasului nostru”, a declarat Vasile Zubascu, cetatean al orasului Dragomiresti.

Este impotriva logicii sa spui ca Dragomirestiul, comuna fiind, avea inainte de 2004 un sistem de invatamant apreciat de elevi si parinti, un spital in care se puteau trata de anumite boli fara sa faca drumuri lungi pana la Sighet, Borsa sau Baia Mare. Localitatea arata acum daca nu la fel, poate mai rau decat cu 10 ani in urma si asta din cauza ca primarii nu au stiut sa gestioneze fondurile primite. Taxele si impozitele mari nu au fost incasate la buget, iar investitorii i-au ocolit ca sa nu mai spunem ca Uniunea Europeana ajuta mai mult localitatile rurale cu bani nerambursabili. Grija UE este sa-i ajute pe tarani si nu pe oraseni.

„Poștă, centrală telefonică cu echipa de intervenție, nu-i la noi…poate e în altă parte, la noi nu-i! Biroul de poliție și post de jandarmerie. Birou de poliție este, post de jandarmerie – nu! Și atunci?! Mai mult de jumate din ce au scris ei atunci e minciună! Deci s-a făcut orașul ăsta pe bază de minciună”, consideră Vasile Vlad, localnic din Dragomirești.

Mihai Dunca, de exemplu, plateste acum 748 de lei impozit, fata de 363 lei cat platea in urma cu trei ani. „Vrem cu orice preț să dispară orașul și să fim iar comună cum am fost”, spune omul oricui este intrebat. „Noi numai am pierdut în aștia 12 ani!”

Duminica 24 februarie, cetatenii au fost chemati la referendum. Cele doua sectii de votare au fost deschise de la ora 7:00 si s-au inchis la ora 23:00 iar Consiliul Local a alocat 17,000 lei pentru organizarea actiunii.

2167 de cetati au fost chemati la urne insa s-au prezentat doar 871, destui cat sa valideze acest referendum, insa prea putini care sa spuna peste ani ca au luat o decizie corecta. Doar 44 de persoane au spus „Nu”. Cine a avut dreptate si cine a gresit vom vorbi iar peste 10-15 ani.

Deplorabil este cum din nou politicienii s-au aratat interesati de aceasta “involutie” si le-au promis sprijin total viitorilor tarani:

”Susținem acest demers al administrației locale în folosul cetățenilor și vom arăta locuitorilor din Dragomirești că, dacă vor să plătească taxe mai mici, dacă își doresc ca impozitele lor să revină la normal, dacă vor acces mai mare la bani europeni, atunci trebuie să se prezinte, azi, în secțiile de votare și să voteze pentru ca Dragomireștiul să devină comună”, a explicat liderul județean al PSD, Gabriel Zetea.

”Administratiile anterioare ale judetului s-au preocupat prea putin la nivel strategic de dezvoltarea durabila si integrata a judetului, in raport cu programele de finantare din fonduri europene. O strategie de dezvoltare care inglobeaza proiecte mari la nivel macro-judetean, dar si proiectele prevazute in strategiile UAT-urilor maramuresene printr-o analiza elaborata a punctelor slabe si a punctelor tari, a resurselor de finantare, a duratei de implementare, precum si prioritizarea tuturor proiectelor era un lucru care lipsea.

Am vazut in ultimii trei – patru ani, foarte multe autoritati locale care si-au adoptat strategii de dezvoltare. Ulterior, respectand pas cu pas portofoliul de proiecte aprobate in urma dezbaterilor publice, au imbunatatit considerabil activitatea administrativa.

Am cerut ca, in saptamanile care urmeaza, strategia judetului elaborata in urma a numeroase intalniri de lucru intre specialisti sa fie completata cu puncte de vedere ale tuturor celor implicati in administratie, sau chiar simpli cetateni. Strategia de dezvoltare a judetului Maramures trebuie sa ramana un document viu, care poate fi imbunatatit prin incorporarea unor idei noi, inovative”, a precizat vicepresedintele CJ Gabriel Zetea la intalnirea de lucru pe tema Strategiei de Dezvoltare Durabila a judetului Maramures, pentru perioada 2014-2020.

Cuvinte multe si lipsite de continut ne-au spus si ne vor mai spune toti politicienii de azi si de maine. Realitatea in localitatile maramuresene este cruda. Am ajuns un judet subdezvoltat din punct de vedere industrial, iar turismul este la limita de subzistenta. Potentialii turisti prefera alte zone din Romania, unde se poate ajunge mai lesne cu trenul sau cu masina, iar conditiile de cazare si preturile sunt echilibrate.

Unde mai pui ca Aeroportul International este si va fi pentru multi ani de aici inainte doar o amintire. Lucrarile de modernizare stagneaza din lipsa de fonduri.

Nu am avut la nivelul judetul conducatori destoinici, care sa dezvolte retelele de drumuri, de apa si canalizare si nici pe cele de gaze naturale, iar parlamentarii maramureseni sunt o rusine. Niste anonimi in Senat si Camera Deputatilor dar falosi nevoie mare la ei acasa in timpul liber.

Avem ministri ajunsi prin puscarii pentru fapte de coruptie si primari nevolnici. Putine sunt localitatile in care primarii au stiut cum sa isi dramuiasca bugetul in fiecare an. Acestia chiar se bucura de admiratia si pretuirea cetatenilor, iar votul pentru sustinerea lor in 4 iunie nu va fi decat o simpla formalitate. Cat despre demagogi si impotenti, si, vai Doamne sunt cu miile gata-gata sa ne ceara votul de incredere, este bine sa-i ocolim incepand chiar de azi.

Foto: Târgul din Dragomirești, 1976 – Dan Dinescu – http://www.dandinescu.ro/