Graiul Maramureșului, un ziar aparut imediat dupa caderea comunismului, este cel mai longeviv cotidian care a rezistat vremii si vremurilor indiferent cine a fost la conducerea municipiului Baia Mare sau a judetului Maramures. Echipa redactionala, cei mai multi provenind din vechiul organ de presa comunist, au reusit in toti acesti ani sa faca slalom printre pretentiile si angoasele politicienilor, filozofia lor de viata fiind simpla; va lasam in pace ca sa ne lasati sa traim. Acest cotidian de informatii aproape ca devenise un ziar cultural, ocupandu-se mai mult de poeti, scriitori, artisti plastici sau de folclor si mai putin de politica. Editorialele, destul de alambicate si metaforice, erau scrise doar pentru a da o nota de ziar de atitudine si nu pentru a indrepta unele lucruri care se puteau vedea cu ochiul liber de sus, de pe Mogosa.

Dar nu despre politica editoriala a cotidianului vrem sa discutam, ci despre libertatea presei, care este atacata acum mai mult decat in urma cu 20 de ani, cand apareau ziare si reviste cu orientare de dreapta, tinta preferata a activistilor de partid, manati din spate de Ion Iliescu. Saptamana trecuta Graiul Maramuresului a izbucnit pe prima pagina cu un cartoon si un material care, in mod normal, ar fi trebuit sa fie o bomba pentru presa nationala si care s-a dovedit a fi doar un fas, la fel cum s-a intamplat si in februarie, cand alt contidian baimarean a izbucnit fata de represaliile primarului Catalin Chereches.

atac presa

„Luni, 23 februarie 2015, ora 12, redactorul-şef adjunct al cotidianului Graiul Maramureşului tocmai a încheiat de redactat editorialul intitulat „Un filmuleţ (şi) despre Baia Mare scandalizează lumea”, pe care l-a înaintat spre apariţie pentru numărul de a doua zi, marţi, 24 februarie 2015, coordonatorului de ziar. La ora 16,56, autorul se afla la domiciliu, cînd a fost sunat de la numărul 0722/348.755. Era vocea primarului Cătălin Cherecheş.

Acesta i-a spus autorului că are în faţă editorialul care urma să apară a doua zi şi a început să citească din el, cu scopul evident de a-l determina pe autor să-şi retragă editorialul. Atenţie, stimaţi cititori, orice produs media este strict secret pentru persoanele străine de redacţie, pînă în momentul difuzării ziarului! Iar primarul avea textul cu cincisprezece ore înainte de a se fi difuzat ziarul!  Autorul i-a atras atenţia domnului primar asupra acestui aspect, că încalcă legea, iar dumnealui a recurs mai departe la băşcălie: „Ce vrei, domnule, l-am primit prin mail”. Autorul i-a atras atenţia că spionează ziarul prin mecanismul pe care şi l-a creat şi că orice ingerinţă în laboratorul de creaţie a ziarului este o presiune, un atac la libertatea presei. Autorul articolului nu s-a lăsat nici intimidat şi nici şantajat, ci i-a răspuns domnului primar că editorialul va apare în forma în care a fost redactat şi în ziua planificată.” – a scris Alec Portase in data de 14 martie in Graiul Maramuresului.

Articolul a fost publicat a doua zi, asa cum fusese programat si a produs valuri doar in cabinetul de lucru al primarului, cititorii fiind mai putin receptivi la problemele romilor si ale celor ce isi duc existenta de azi pe maine, insa edilul, extrem de sensibil la criticile altora si in special ale presei locale s-a aratat deranjat, pana la revolta.

„Un filmuleţ (şi) despre Baia Mare scandalizează lumea
Postul de televiziune britanic Channel 4 a difuzat, azi săptămîna, primul episod din documentarul “The Romanians Are Coming” (“Vin românii”). Documentarul îşi propune să dezvăluie lumii viaţa nenorocită a trei ţigani plecaţi din România, în căutarea unui trai mai bun, în Anglia. Prin realismul lor, imaginile sînt zguduitoare. Orice om de bună credinţă se poate întreba: Cum este posibil ca în mileniul trei nişte oameni să trăiască în condiţii atît de mizere?  Poate că n-ar fi intrat şi în atenţia editorialului nostru acest filmuleţ dacă o parte din el nu s-ar fi realizat la Baia Mare, în locul cunoscut sub numele de “Horea 46”, acolo unde s-a ridicat acel zid care l-a făcut “celebru” pe primarul municipiului nostru.

Filmuleţul arată acele blocuri negre de la fumul ce iese prin burlanele trase prin geamuri, se văd şi mormanele de gunoaie din jurul blocurilor, gunoaie aruncate de pe geamuri. Copii murdari şi zdrenţăroşi ce-şi caută mîncarea prin gunoaie. Aceasta este imaginea Băii Mari care a plecat în lume prin intermediul Channel 4. Mai încolo, este prezentată viaţa acestor nenorociţi ajunşi în Anglia. Cum cerşesc, cum fură, cum dorm pe sub poduri şi prin parcări. “Aceasta-i România!”, pare a spune filmuleţul. În mod firesc, primul episod al documentarului a fost primit cu indignare de numeroasa comunitate românească din Marea Britanie, care consideră filmul tendenţios, total lipsit de obiectivitate, făcut anume cu scopul de a-i denigra pe români în totalitatea lor. A urmat un tăvălug al reacţiilor româneşti, ceea ce este foarte bine, pentru că prea ne-am lăsat călcaţi în picioare! Ambasadorul României la Londra, Ion Jinga, a făcut declaraţii de protest publice, arătîndu-se “surprins şi extrem de dezamăgit” de documentarul Channel 4, care este incorect şi discriminatoriu, prin faptul că prezintă o “imagine distorsionată a ansamblului comunităţii româneşti din Marea Britanie”. 

Producătorul canalului a promis că va aduce corecturi documentarului incriminat. Că românii nu mai rămîn pasivi atunci cînd li se toarnă lături în cap o arată şi protestul numeroşilor români care au protestat la Londra faţă de documentarul Channel 4. Organizatorii protestului, care a avut loc pe ploaie, în faţa sediului Channel 4, au declarat că documentarul “Vin românii” este nedrept faţă de cetăţenii români care muncesc şi studiază în Marea Britanie, comunitatea românească fiind profund umilită, batjocorită. A reacţionat şi premierul Victor Ponta, care s-a declarat solidar cu protestatarii şi a trimis o scrisoare omologului său britanic, David Cameron, prin care îi atrage atenţia că documentarul este denigrator la adresa românilor.

Revenind la Baia Mare, noi nu putem decît să fim indignaţi pentru că “Oraşul Florilor” este parte în acest film denigrator la adresa românilor. Şi nu trebuie să căutăm vinovaţii nici în familia nenorocită de pe Horea 46 care a dat declaraţii pentru filmare, nu trebuie să fim prea supăraţi nici pe reporterii tendenţioşi de la Channel 4. Nemulţumirea trebuie s-o manifestăm faţă de municipalitate, care consideră că nenorocirea de la Horea 46 poate fi rezolvată cu pictarea zidului, şi nu prin educaţie şi locuri de muncă.” Autor: Alec PORTASE.

Evident ca documentarul difuzat de Postul de televiziune britanic Channel 4 s-a constituit intr-o stire de presa, mai ales ca Baia Mare era mentionata cu predilectie. Nici un ziar local nu putea sa inchida ochii si sa se faca ca nu vede ceea ce a vazut intreaga Europa. Pe langa toate astea, articolul este scris cu decenta de care a dat intotdeauna dovada Alec Portase, care de ani si ani de zile a fost mai tacut si mai linistit decat o lebada. Gandul ca intr-o zi se va bucura de pensie si de prestigiul ca a lucrat o viata intreaga in presa nu o data i-a inmuiat condeiul.

Interesanta este „cruciada” pornita de catre Catalin Chereches impotriva acestui cotidian care, conform celor de la Graiul Maramuresului, – redacţia a fost somată ca, „pînă la data de 02.03.2015, să desfiinţaţi chioşcurile de difuzare a presei pe care le deţineţi pe raza Municipiului Baia Mare şi să aduceţi terenul la starea iniţială” – amenintarea fiind subliniata in scrisoarea nr. 51/24.02.2015, cu antetul Primăriei Municipiului BM. Nu am stat sa numaram chioscurile de difuzare a presei care au mai ramas in picioare, stim doar ca faceau si pot sa faca parte din arhitectura urbana, ele fiind un bun necesar baimareanului, indiferent de varsta pe care o are, ii face o deosebita placere sa-si cumpere ziarul si revista preferata de la chioscul de difuzare a presei, acolo unde nu de putine ori, cu prietenii sau cunostintele de pe strada, dezbat subiectele fierbinti ale zilei. Desfiintarea lor, dintr-un capriciu sau din rea credinta este un atac la libertatea presei cat si la libertatea de informare a cetatenilor.

Anul trecut, in aceeasi perioada, un alt cotidian judetean care a reusit sa supravietuiasca concurentei si a presiunilor de tot felul a rabufnit, redactia publicand articolul:

„Ne-am săturat!
Vine o vreme când faptele şi vorbele se decontează, când timpul (relativ lung), care însoţeşte un proiect, o etapă, te ajută să vezi limpede acolo unde, până ieri, era multă nebulozitate. Credem că a sosit momentul să spunem:
ne-am săturat!

Ne-am săturat să dezminţim aproape zilnic zvonuri despre faptul că Glasul Maramureşului s-ar fi vândut actualului primar al municipiului Baia Mare, pe numele său Cherecheş Cătălin. O spunem răspicat: Cherecheş Cătălin nu este proprietarul acestui cotidian.  Ne-am săturat de reproşurile cititorilor fideli privind abundenţa grotescă a articolelor despre acţiunile primarului, care, în realitate sunt materiale de propagandă şi imagine. Din acest motiv, am decis să sistăm publicarea articolelor de acest gen. În plus, facem precizarea că materialele respective nu au fost redactate de către jurnaliştii de la Glasul Maramureşului, ci de către echipa de imagine a primarului Băii Mari.

E de notorietate faptul că primarul controlează un trust de presă local. În aceste condiţii, e greu de înţeles de ce solicită spaţii şi în celelalte publicaţii locale. Probabil, din dorinţa de a controla totul. În ceea ce ne priveşte, precizăm că am publicat materialele de presă primite de la echipa de imagine a primarului, deoarece credeam că acţiunile edilului sunt sută la sută în beneficiul comunităţii locale. Dar lucrurile nu stau chiar aşa, după cum s-a dovedit. Asupra acestei situaţii vom reveni.

Sincer, ne aşteptăm ca, de aici înainte, interesul unor organe de control pentru societatea care editează Glasul Maramureşului să crească brusc. Dar viaţa merge înainte. Tragem nădejdea că băimărenii nu şi-au pierdut întreaga demnitate şi pot spune şi ei: „ne-am săturat!” Cu atât mai mult cu cât edilul se laudă mereu, în anumite cercuri, că „oraşul e la picioarele lui”. Ne-am săturat de această sfidare.”

Care a fost reactia mass-media, sau a societatii civile dupa publicarea editorialului? Chiar cei de la Graiul Maramuresului ne spun acum, cand in fapt trebuiau sa ia atitudine si sa reclame faptele, „procurorilor, instituţiile abilitate ale statului, de asemenea, instituţiile naţionale şi europene abilitate să monitorizeze modul în care este respectată libertatea presei” – cum singuri isi plang acum de mila in paginile ziarului.

„Ce s-a întîmplat – scriu cei de la Graiul Maramuresului – după ce Glasul Maramureşului a publicat acest editorial? De-a doua zi, au dispărut din acest ziar materialele apărute în regim publicitar, comandate de Primăria Baia Mare prin primarul Cătălin Cherecheş. De unul singur, de parcă banii publici sînt moşia lui, primarul Cherecheş a hotărît că acele materiale în regim publicitar plătite din banii publici nu se mai dau ziarului Glasul Maramureşului, ci altui  ziar, căruia, la limita şantajului, i se pretinde docilitate pînă la absurd. Bunăoară, la „Graiul”. Când şi „Graiul” a scris ceva care nu a fost pe placul primarului Cătălin Cherecheş, acelaşi primar a tăiat fulgerător comanda de publicitate a Primăriei şi către acest ziar, dînd-o iar „Glasului”. Şi uite tot aşa, primarul Cherecheş joacă alba-neagra cu banii publici!”

Edilul nu joaca alba-neagra doar cu banii publici, cum afirma cei de la „Graiul” ci si cu presa locala, pe care, asemeni unui jongleur, risca ca intr-o zi sa se faca de ras in fata audientei. Arestul Politiei Capitalei este deja plin ochi cu primari, alta data stapani absoluti peste „parohiile” lor si care asteapta sa fie judecati pentru fapte de coruptie. Unii dintre ei au fost deja sanctionati de Justitie cu ani de inchisoare, altii asteptandu-si randul in Beciul Domnesc.

Baia Mare a trecut deja printr-o situatie mai mult decat jenanta. Cristian Anghel, pentru care cetatenii au iesit in strada pentru a-l sustine atunci cand a fost luat cu catuse si dus la inchisoare, a fost la un moment dat presedintele Federaţia Municipiilor din România (FMR), si a pastorit urbea timp de 17 ani, dar asta nu l-a impiedicat sa comita acte de coruptie si sa puna capat unui lung sir de ani in care baimarenii chiar l-au iubit.

Baia Mare si-a schimbat fata in bine ultimii 3 ani, nimeni nu contesta asta, insa de aici si pana la a ridica osanale celor care au datoria sa munceasca pentru comunitate este un pas prea mare. Beciul Domnesc este plin de astfel de specimene. Odele inchinate lor inca nu s-au stins in orasele si municipiile in care domneau pana de curand. Pusi la rece nu fac decat sa ne lase si pe noi reci si indiferenti la suferintele lor efemere. Peste un timp se vor reintoarce in societate ca si cum nimic nu s-a intamplat. Cunoastem!

Ramanem sa stabilim ce vrem? O presa libera de constrangeri politice sau una asa cum se profileaza deja in Baia Mare si care va da in clocot in 2016, an electoral?