“Arta cere sacrificii, dar in Baia Mare cere si altceva: respect pentru istorie si valori, bun-gust si bun-simt”, titreaza  singurul ziar on–line ce nu serveste interesat ambițiilor primarului Catalin Chereches. Dezbaterea publica initiata la inceputul lunii septembrie de catre presedinta UAP, Laura Ghinea, sustinuta de tanarul primar baimarean, avea ca scop analiza unui proiect de reabilitare a Coloniei pictorilor care, din pacate, s-a dovedit a fi o confruntare intre doua tabere ale centrului artistic.

apostol001

 

Nicolae Apostol, unul dintre seniorii artei din Baia Mare a avut curajul sa remarce ca dincolo de bunele intentii ale edilului baimarean se ascund interese economice, iar nu pasiuni artistice si carieristi vizibili, chiar fara a pune reflectorul pe ei. Marii artisti ai lumii trebuie sa fie solidari cu intentiile sincere de a respecta patrimoniul si circumscrierea sa intr-un context european si nu studiile de fezabilitate ce miros a ciolan post-modernist, futurist si, in definitiv, suspect.

Dilemele  maestrului

– Maestre Apostol, dezbaterea recenta a avut mize suspecte: politice, economice, carieriste, de imagine. Daca la acest eveniment vi s-a luat microfonul, azi va oferim reportofonul. Asadar, cum stau lucrurile ?

– Daca nu le iese lor o treaba, fireste, eu sunt de vina. Culmea, eu am incercat sa raman neutru in problema asta. Eu n-am intervenit atatia ani in administratia UAP si a coloniei, in conducere. Mi-au cerut o parere personala. Judec obiectiv, nu pot face gasca cu nimeni. E treaba lor.

Ca acest centru artistic sa aiba o greutate, intr-adevar, el trebuie sa intre intr-un circuit de elita. Adica, era Barbizon, Munchen si Baia Mare, care s-a rupt insa de acest consortiu european. Baia Mare ar trebui sa faca parte dintr-un patrimoniu cultural european. Indiferent cine a facut acest centru, prin ce mijloace. Este important sa supravietuim intr-o  miscare artistica remarcabila de la Paris, pana la Baia Mare. De-a lungul timpului, incepand din 1965, am luptat exact pentru revitalizarea si restaurarea centrului, in scopul reintrarii pe o coordonata europeana. Acum, tanarul primar imi rastalmaceste  vorbele si bunele intentii. Dupa ce mi-a preluat ideile si m-a premiat, am ajuns sa fiu pus la colt!

ziua-artistului-plastic-2012

De cate ori veneam la atelier, ani si ani, sambata si duminica, nu era nici tipenie de om. Acuma, sa-i acuz eu  pe cei din administratie ca nu lucrau sau pe colegi? De unde stiu ei de cate ori am intrat in atelier? Sunt eu dator sa prezint cuiva o condica de prezenta, despre felul in care lucrez eu? Daca n-am intalnit sambata si duminica pe nimeni, se poate presupune ca nu lucreaza nimeni nimic? Cum poti face o opera de arta fara atelier? Pai, am stat multa vreme in chirie, am fost in sudul Frantei si daca nu eram in atelierul de aici inseamna ca nu lucram? Cum vine asta?

Eu nu am folosit atelierul si am opera iar altii au fost harnici dar n-au opera. Dar cum se face ca cei mai vocali dintre colegi vin zilnic la atelier dar n-au opera? Nu vi se pare absurd?  “Maestre, noi respectam opera dumitale”, dar imi cer sa le cedez atelierul.

Idei futuriste versus conservarea patrimoniului

Astazi conteaza ideea de inaltime spirituala care s-a format de-a lungul Europei. Faptul ca se face tapaj de cine a facut acest centru, cum l-a facut, scapand din vedere importanta acestui sit, ne pozitionam in oprobiul Europei, in zona de incompetenta. Daca nucleul viabil dispare, nu mai avem recunoasterea unei elite. Sunt cunoscute abordarile diverse ale acestei miscari artistice: Barbizonul, centrat pe peisagistica, Munchen-ul pe arta moderna iar Baia Mare post-impresionista, avand in vedere cerul de un albastru inedit.

Inca din 1965, de cand am sosit la Baia Mare, am sesizat ca s-a pierdut forta expresiva a curentului. Si atunci, ce facem ? Restauram aceste mici vestigii si, atunci cand cerem  bani europeni pentru  proiect, vom fi intrebati; unde este centrul vostru istoric? Pai, noi vrem sa-l acoperim prin idei post-moderniste… Specialistii europeni se bazeaza pe legile de conservare a patirmoniului. Nu va dam bani sa distrugeti un patrimoniu ci sa restaurati. Daca suntem competenti si vrem sa intram intr-un circuit european, vom primi bani si pentru o colonie noua.

Asadar, eu sustin aceste principii, dar mi se pun in carca tot felul de mizerii. Aceasta este de fapt problema! Pe cine deranjeaza restructurarea? Pai, eu nici o clipa nu am fost impotriva.  Noi vrem restaurare ! De ce nu s-a facut pana acum? Fiindca am avut un statut incert si pe vremea comunistilor, si acum. Nu se stia cui apartine acest centru si cine sa investeasca bani in el. Aceasta a fost drama noastra. E in regula; daca primaria vrea sa ia in concesiune, pe cati ani doreste, dupa care, aici functionand o filiala a UAP (care are un statut), nu poate sa vina primarul sa impuna reguli artistilor. Pana si comunistii erau mediatori.

L-am sfatuit pe tanarul primar ani si ani de zile, am pretuit entuziasmul sau, dar azi isi asuma ideile si proiectele mele fara sa ma citeze. Am fost primul care l-a felicitat ca intentioneaza sa sprijine arta. Dar, nu sa puna cizma peste principiile si spiritul artistilor. Aici nu e un birou al primariei ci, un mediu de creatie.

Lacrimi inramate

Eu sunt constient ca s-a incercat o manipulare a opiniei publice. Dupa ce s-a constituit o comisie, inca din luna mai si s-a depus un proiect spre analiza, in august,  la asa-zisa dezbatere publica, ni se prezinta un studiu de fezabilitate  necunoscut noua. Pentru ca am reactionat, primarul se dezice de primul proiect si ne arata un al doilea, care contine doua treimi din ideile noastre si discursul meu. In presa apare ca eu sunt impotriva progresului, ca eu vreau sa pastram mizeria, ca eu sunt vinovat pentru ea. Adica, sunt facut cu ou si cu otet in public, cu o virulenta greu de inteles. Sunt pus la stalpul infamiei. Adica, sunt discreditat tocmai pe fundamentul ideilor mele, preluate de primar. Sunt consternat … eu raman in oprobiul public? (se intreaba retoric maestrul, strangand lacrimi intre gene).  Aceasta este o manipulare ordinara!

Se vorbeste despre dorinta de restaurare, dar pregatesc un proiect futurist, care nu zic ca e rau, dar pentru o noua colonie, uitand fondul problemei: salvarea patrimoniului.

– Nu am citit nicaieri punctul de vedere al Directiei pentru Cultura si Patrimoniu Cultural Maramures. Nu cumva specialistii sunt ocoliti ?

– Ce-i drept, nu cred ca sunt prea interesati. Eu nu le-am simtit prezenta si autoritatea decat pe ici, pe colo, fara coerenta si atitudine transanta. Sa rezolve problema  patrimoniului! Eu n-am remarcat acest efort.

Primarul preia ideea mea de a se face o academie de arta, dar asta nu poate fi realizata din varful buzelor. Aceasta structura trebuie sa fie inedita. Secretul il detin eu si ma felicit ca n-am dat publicitatii proiectul meu. Un astfel de demers nu poate fi un instrument politic ci, eminamente cultural. O academie de arta se face pe o structura artistica solida, coerenta. Nu facem de toate, ca la mustarie. Altfel, aspirantul la o diploma se duce in Londra, Roma, la Munchen, la Berlin, unde este deja structurata. Nu putem face o struto-camila, dupa ideile politicienilor si oportunistilor, pe o structura derizorie. Un artist veritabil trebuie sa fie tentat sa vina aici, daca exista o structura ideatica, relevanta, inedita. Amanuntele pot distruge esentialul.

In naivitatea mea, de buna credinta, vad ca primarul o da cu academia, muzeul de arta populara,  redam totul baimareanului, de parca ar fi fost confiscate de cineva, dar acestea sunt abordari de conjunctura politica. Eu sunt un om de constructie temeinica, nu de conjunctura.

Sa spunem ca un englez vine la Baia Mare, despre care nu stie multe, il ducem la Casa de Cultura si vede fresca unui mare artist distrusa, pe care este scrijelit: “Tanta si Costel = LOVE” , scrumiera de tigari rezemata de ea, lucrarea in bronz a altui artist data la topit, il ducem la teatru, unde nici acum nu s-a restaurat partea de fresca afectata de infiltratii, la spitalul TBC. Fresca de la teatru are aproape 44 m desfasurati, pe 4 m inaltime, iar cea de la Spital, 20 m/4 latime. Ei, acel presupus englez interesat de turismul cultural nu ar ramane consernat de confuzia in care traim, de ingnoranta edililor? Se duce cat vede cu ochii. Unde au fost pretinsii oameni de cultura in toti acesti ani? Alte opere mai erau prin fostul restaurant Bucuresti, pe fatada blocurilor din intersectia Pietrosul, mozaicuri peste care s-au pus reclame pentru biscuiti. Eram atentionati sa nu ne punem cu “ala” ca o patim. Alte lucrari de for public au disparut pur si simplu…Iata probleme de rezolvat !

Nu trebuie mai intai sa insanatosim mediul pentru cultura si arta, inainte de a vorbi si de a manipula printr-un studiu de fezabilitate pentru interese imediate? Aruncam petarde pentru imaginea publica si ne fotografiem precum copiii langa personaje relevante pentru a aparea pe plasma? Acesta este tipicul de politician, dar noi artistii nu facem politica!

– Revenind la buba noastra; cum ati vedea personal, daca ati avea putere de decizie, restaurarea acestei cladiri si a intregului centru artistic ?

– Pai, o parte din ideile mele se regasesc in cel de-al doilea proiect prezentat de primar, dar nu mi se recunosc. Noi nu ne bagam pe meseria arhitectilor, dar nu suntem straini de stilurile arhitectonice, studiate inca din academie. Interesul artistului de azi, de maine, de peste generatii, trebuie sa rezolve functionalitatea atelierelor. Noi nu vrem lux si investitii enorme, ci, salvarea sitului istoric pe criteriile valorizarii patrimoniului.

Primarul ne pune in fata unui proiect de fezabilitate despre care  n-a fost vorba in dialogul nostru initial. Numai Dumnezeu a zis: Adame, aceasta este femeia alaturi de care trebuie sa traiesti.

Cu privire la restaurare, la tehnologia de azi, se pot face minuni. Eu nu ma pricep la calcule de rezistenta, dar artistii veritabili aprecieaza generozitatea acestor spatii, care trebuie sa deserveasca nevoilor lor specifice. Primarul si arhitectul sau preferat vor  sa adauge terase, bucatarii. Dar de ce sa spargem, sa adaugam? Cum adica, eu ma impotrivesc restaurarii? Ma impotrivesc modernizarii fara nici un criteriu, fara logica! Eu nu cred ca vor obtine bani europeni pentru investitii fara criterii. Am luptat mereu pentru reabilitare, dar mi s-a spus dintotdeauna ca nu sunt bani. Adica, eu am devenit azi un monstru care se impotriveste dorintelor primarului. Eu cred ca am deranjat niste interese personale. De aici si adversitatea impotriva mea.

O deschidere catre public se face prin mari talente si capacitati inspre spiritul european, cu conditia sa pastrezi intimitatea artistului, pentru a putea face opera. Deschiderea publica de care vorbeste primarul trebuie sa fie rezultatul muncii de creatie a artistilor in expozitii.

Destin artistic

Cat priveste atelierul meu, il folosesc cum vreau si nimeni nu are voie sa intre in spatiul meu de creatie. Eu sunt un tip mai retras, iar atunci cand creez, nici sotia mea nu ma deranjeaza. A venit aici de doua ori; atunci cand m-a cunoscut si cand m-a ajutat la renovare. Atelierul de creatie nu este deschis publicului larg.

atelier 44

Atelierul artistului, la data realizării interviului

Cand am venit in Baia Mare, am participat la un concurs pentru fresca de la teatru. Eram la un an dupa absolvirea facultatii, stateam intr-o gazda care nu mi-a dat voie sa lucrez pe masa, pe motiv ca o murdaresc. Unde credeti ca mi-am facut proiectul cu care am castigat concursul? Pe dusumea! Acolo in genunchi l-am facut. Asta, apropo de spatiul de creatie si de soarta artistului. Cand am castigat concursul de la Paris, locuiam la internat in Baia Sprie, unde am avut o saltea fara cearseaf si o patura. Lucrand pe dusumea, ca n-aveam masa, pe lucrari s-a imprimat dusumeaua. Asa am castigat concursul de la Paris, reprezentand Romania.

In legatura cu vizita primarului aici, am venit la ora 9, am asteptat pana la 10, dar n-a venit nimeni. Unii stiau de alte repere; ora 13, ora 15, dupa zvonistica. Apare insa in presa ca usa atelierului meu e inchisa si nu vreau sa-i primesc, motive de fronda si diversiune. La mine se vine in mod civilizat pentru ca le cer decenta pentru munca noastra de o viata.

De altfel, am aflat neoficial despre vizita lor, de la un coleg. S-a facut o gafa de proportii ! Sa nu incerce acum sa dreaga busuiocul! Daca acest primar era intr-adevar un iubitor al artei, mai intai trebuia sa dovedeasca respect fata de varsta mea si notorietatea artistica. Aici, vreau sa ma refer si la Mihai Olos, pe care l-au invocat prin emisiunile lor. Indiferent cum a trait el,  Mihai a lasat o opera si  aceasta este relevanta pentru spatiul artistic baimarean. Cica, ar fi dat in patima bauturii, drept pentru care, atelierul de creatie nu i se mai cuvine. Primarul, daca vrea sa dovedeasca bune intentii, ar trebui sa initieze un demers de sprijin real pentru acest mare artist.  El traieste in Germania, intr-un carucior, avand un handicap grav.

Noi trebuie sa-l pretuim, aducandu-l acasa, sa-i facem o expozitie, pentru ca este o mare persoalitate cu recunoastere internationala. Primarul calca exact pe principiile pe care sustine ca le promoveaza. Am suportat greu sa vad cum il denigreaza la televiziune pe marele Mihai Olos. Daca va fi necesar, voi initia personal o expozitie a marelui artist si voi invita pe cine doresc eu, pe cei care iubesc cultura veritabila si artistii baimareni. Pe noi trebuie sa ne intereseze opera lui Olos, cum o putem recupera pentru a-i acorda respectul cuvenit, inca din viata acestui creator. Este inadmisibil ca un om ca Mihai Olos, care va intra definitiv in istoria culturii maramuresene, sa fie tratat in acest fel. Este contrar sloganului primarului: pune suflet!

apostol

Daca vechii persani mergeau pe metoda asta salbatica a primarului, Omar Khayam trebuia sa fie supus oprobiului public, pentru ca era afemeiat si iubea vinul. Aceasta este o atitudine grotesca si nu este admisa in cultura si civilizatia lumii. Sa nu ma mai sicaneze, ca apelez la mediul cultural international! Cine sunt ei sa vorbeasca despre ordinea din atelierul meu de creatie? Eu invit lumea sa-mi vada opera, nu atelierul. A marsa pe aceste intrigi de cafenea, inseamna sa ignoram Renasterea, spre exemplu. Pai, cum putea sa arate atelierul lui Michelangelo ? Acolo lucrau, mancau, dormeau claie peste gramada si, dupa principiul primarului, ar trebui sa-l judecam pe Michelangelo pentru dezordine. Despre ce vorbim ? Aruncam in derizoriu spiritul artistic ?

Aceasta atitudine  apartine celor care nu sunt, in mod sincer si cinstit, atasati fenomenului ci, pentru a se afisa pe ecran, pentru imagine personala si aplauzele lingusitorilor. Am ajuns la concluzia trista ca, in naivitatea mea, am luat plasa din buna credinta. S-a dovedit ca fiecare cere ce nu are. Eu il sfatuiesc pe tanarul primar sa faca efortul de a se maturiza si, poate cand va ajunge la varsta mea, va deveni mai intelept!

 

Se cuvine, in final, sa consemnam cateva opinii, asadar VOX POPULI:

Reactia doamnei presedinte ma duce cu gandul la o cacealma politica nu la o dezbatere intre artisti! Cine are de fapt de castigat din treaba asta? In niciun caz artistii..Mi se pare ca hotararea e deja luata si ca dezbaterea a fost organizata doar de forma.”(S. Pastina),

“Sa ma fereasca Dumnezeu de asemenea specimene in functii de conducere, care vizeaza interese personale. Un om care jigneste cu tupeu o personalitate de o varsta venerabila nu denota decat lipsa celor 7 ani de acasa. Reactia naturala si instantanee a “Doamnei” din momentul sedintei ii arata adevarata fata, nu interviul de a doua zi unde isi controla fiecare fraza in parte iar discrepanta vestimentara si estetica de la o zi la alta este uriasa. Nu intotdeauna cei ce detin functii reprezinta cu adevarat o Breasla, cu atat mai mult una artistica! ARTISTII ADEVARATI stiu ce inseamna PATRIMONIU, stiu sa il pastreze si DORESC sa il transmita generatiilor urmatoare.”(E. Loredana),

“Pictorul Apostol este un mare artist. Pacat ca i s a terfelit in acest fel numele! RUSINE!” (Carmen),

UAP Baia Mare functioneaza dupa un regulament extrem de clar. conform acestuia, consiliul administrativ al uniunii decide cine primeste atelier in colonie, evident dupa criterii extrem de severe. dl primar sa-si vada de administratia locala si de faptul ca orasul Baia Mare se situeaza ca grad de indatorare publica pe locul 2 pe tara. si nu dl primar va plati datoriile ci noi, fraierii !” (Claudiu),

As vrea sa stiu si eu cine era primarul Romei atunci cand Michelangelo picta Capela Sixtina… Primarii vin, primarii trec – ARTA ramane…” (V. Ganta)

Interviu realizat de Andrei BĂRBOS

 

Nota autorului: a trecut exact un an de la realizarea acestui interviu, iar mirarile publice au fost nesemnificative. Prin urmare, tavalugul avangardist, mercantil avanseaza cu pasi repezi. Atelierele seniorilor artei vor fi evacuate, facandu-se dejà solicitari de reziliere, iar opera de “modernizare” continua. Qui prodest?