Un eveniment deosebit a avut loc sâmbătă, 20 august, la sediul fabricii FAIMAR din Baia Mare, unde peste o sută de vizitatori au trecut pragul ”ușilor deschise”. În fața fabricii au fost amenajate mai multe standuri, atât cu produse puse la expoziție, cât și pentru vânzare, iar copiii au avut colțul lor unde și-au putut da frâu liber creativității.
Vizitatorii au fost invitați în interiorul fabricii pentru a vedea pe viu cum sunt realizate diferitele obiecte ceramice. În plus, a doua zi, în 21 august, s-a sărbătorit ziua ceramistului într-o locație aparținătoare FAIMAR-ului din zona lacului Nistru, unde munca ceramiștilor a fost răsplătită cu o serbare câmpenească.
Ajuns în fața fabricii de pe strada Oborului nr. 1, văd diversele standuri amenajate și o mulțime de oameni curioși. Curioși să vadă cum se realizează utilele obiecte din ceramică din lutul acela aparent lipsit de viață, sau altfel spus – curioși să înțeleagă arta de a realiza frumosul din urât.
Trebuie să recunosc că, asemeni multora, nu consideram ceramistul ca fiind un artist, fiindcă mi se păreau relativ banale produsele lui. Asta la început. Însă urma să-mi schimb părerea, de îndată ce am intrat în fabrică.
Încă din primele clipe petrecute în interiorul fabricii sunt copleșit de ceea ce văd și de ceea ce aud. Ceea ce mă uimește cel mai mult este jargonul folosit de angajați – aici, cuvinte precum elicopter sau biscuit nu au însemnătatea pe care o știam eu; astfel, elicopterul reprezintă suportul din lemn și metal, cu mai multe nivele de formă rotundă, pe care sunt așezate produsele din ceramică, iar biscuitele reprezintă produsul neglazurat (glazura fiind stratul colorat de sticlă ce acoperă produsul la final), supus cel puțin unei arderi și cu rezistență mecanică și porozitate. Produsul în starea inițială, înainte de a fi supus arderii, se numește produs crud.
Mi se prezintă aproape toate secțiile fabricii. Din cei peste 1000 de angajați câți avea FAIMAR-ul înainte, acum au mai rămas activi în jur de 330. Însă producția este mai mare ca niciodată, datorită investițiilor în aparatură. Văd angajați de toate vârstele, fiecare având rolul lui. Mi se spune că fiecare angajat este important, întrucât există o puternică interdependență între aceștia.
Aflu că există două modalități principale de realizare a acestor obiecte din ceramică – prin turnare sau prin fasonare plastică (cu pastă ceramică). Înțeleg că în momentul de față, FAIMAR-ul este lider de piață în România, în ceea ce privește producția și vânzarea produselor realizate prin turnare. Pentru ambele metode de realizare a obiectelor ceramice se folosesc forme din ipsos, cu rol de matrițe.
Mi se explică, de asemenea, ambele procese în linii mari și sunt plimbat prin toată fabrica să văd produse în diversele lor etape de creare. Timpul mediu de creare a unui produs este de 2-3 săptămâni, dificultatea constând în conceperea acestuia în sectorul creație, după cerințele cumpărătorului: ”dacă acolo produsul s-ar face greșit, toate care urmează în linie sunt greșite.”
Țin în mână, pe rând, un produs crud, un biscuit și un produs glazurat. Diferențe sunt multe. Cel crud nu are rezistență mecanică, sfărmându-mi-se în palmă. Biscuitele a trecut o dată prin focul cuptorului și a căpătat această calitate, iar în plus este poros. Totuși, are un aspect prea vag.
De aceea se glazurează, trecând din nou pe la cuptor. Mi se spune că prețul unui produs variază, printre altele, în funcție de numărul de arderi prin care trece. Mi se pare normal. Dacă se vrea a fi decorat, se mai bagă o dată la ardere. Pentru decorare, există o secție separată, cu muncitori talentați de toate vârstele, inclusiv studenți de la Facultatea de Artă și Design din Cluj-Napoca.
În fiecare secție există mai multe locuri unde se adună rezidurile. Excesul nu se aruncă, ci se reciclează, reintrând astfel în circuitul de producție. Peste 90% din produse ies bine din prima și sunt date ulterior spre folosință, deci mai puțin de 10% sunt rebuturi.
La finele turului, discut cu dr. ing. Nicolae Ziman, directorul tehnic al fabricii. După aproape o jumătate de oră de discuții, ies din sala de protocol cu temele făcute – mi s-a explicat din nou procesul de creare a obiectelor ceramice pe care l-am descris deja în rândurile de mai sus. Am aflat, de asemenea, detalii despre istoricul firmei: FAIMAR-ul există din 1979, fiind una dintre singurele fabrici din oraș care nu a dispărut după comunism. Fabrica își are sediul în locația actuală din 2008.
Cam 98% din produse merg spre export în Anglia, Olanda, Germania și alte țări din Uniunea Europeană, chiar și în Rusia. FAIMAR-ul colaborează cu succes de 16 ani cu firma Churchill (firmă cu o tradiție de peste 220 de ani) din Anglia și cu binecunoscuta firmă IKEA, de cel puțin 4 ani. O bună parte din aparatura din fabrica FAIMAR-ului este de proveniență britanică.
În încheiere, după mai bine de două ore petrecute cu și printre ceramiști, am ajuns la concluzia că, deși par banale cănile, ceștile, ghivecele, farfuriile și toate celelalte, toate au o oarecare poveste. Am învățat că unele lucruri sunt complexe tocmai prin simplitatea lor și că într-adevăr – se pot face lucruri frumoase din argila aceea urâtă. Ceramistul băimărean este, într-adevăr, un adevărat artist. Trebuie doar să-i acorzi ocazia să-ți demonstreze.
Cit de chinuiti sunt angajati nu scrieti. laudati doar munca lor MUNCA DE OCNAS.Angajatii lucreaza in mizere Fara mini me conditii due igiena…pe masa pe care retuseaza produsul pe care il laudati ei maninca..pe furate…sa nu piarda temp ca se supara nicoleta sau Sorina(sefele sau gardienii).300 due angajati au 2wc uri,in vestiar nu incap de odata mai mult de 15.angajati odata……investitii ????????