Klara Markus a supraviețuit Holocaustului, trăiește în Sighet și a împlinit 101 ani

O femeie care a scăpat din lagărele de concentrație din Auschwitz se pregătește să sărbătorească a 101 aniversare a ei. Klara Markus, care a fost închisă în lagărele din Dachau și Ravensbruck, înainte să fie trimisă la Auschwitz, a supraviețuit holocaustului pentru că naziștii au rămas fără gaz. Astăzi, ea trăiește la Sighetu Marmației.

Povestea ei a fost preluată de cotidianul britanic Daily Mail și a fost publicată zilele trecute. În articolul realizat de cei de la Daily Mail, povestea Klarei este relatată cu lux de amănunte din perioada terifiantă, trăită în lagărele din Germania. Klara Markus s-a născut în Ajunul Anului Nou, 1913, în Carei, județul Satu Mare, dar  s-a stabilit în Sighetu Marmației după întoarcerea din lagărele naziste. În August 1943, a fost deportată în Budapesta, unde a lucrat la o fabrică de umbrele.

”Mama mea și celelalte surori au fost duse direct la Auschwitz. Nu le-am mai văzut niciodată”, a relatat Klara Markus pentru ziarul Adevărul, în 2010. ”Când am întrebat de ele, membrii SS mi-au răspuns scurt: poate ar trebui să le căutați prin fum și cenușă și au râs”. După o lungă lună de martie, Klara Markus ajunge în Dachau în 20 octombrie 1944, iar o săptămână mai târziu a fost trimisă la lagărul de femei din Ravensbruck, înainte să fie transportată la Auschwitz.

„Am trecut prin aproape toate lagărele de pe teritoriul Germaniei. Condiţiile erau aceleaşi peste tot. Adormeam cu lacrimi în ochi, cu dor de mama mea, de surorile mele. Cu foamea m-am obişnuit, cu durerea în suflet, nu. Zi de zi eram umiliţi, chinuiţi, eram înconjurată de moarte şi de mizerie multă, mai ales de cea sufletească a torţionarilor noştri”, spune femeia.

La începutul lui 1945, Klara Markus s-a îmbolnăvit de tifos. „Mâncam zi de zi aceeaşi supă de sfeclă, apă roşie amestecată cu lacrimi. Am plâns atunci pentru toată viaţa. Mi-am plâns nenorocirea, i-am plâns pe cei care sufereau şi, pe urmă, mureau lângă mine”, adaugă ea.

La începutul lunii mai a anului 1945, femeia a fost la un pas de exterminare. „Eram la Auschwitz pe atunci. Ne-au dus, pe mine şi pe încă 15 evrei, la duş. Aşa au spus ei, agenţii SS. Eu chiar am crezut. Am fost puşi să ne dezbrăcăm în pielea goală şi introduşi într-o cameră de baie. Am auzit când unul dintre cei doi care au intrat cu noi în cameră au spus că trebuie să fim ucişi. Celălalt a replicat că nu mai este gaz în instalaţie. Atunci abia mi-am dat seama unde mă aflu”, îşi aminteşte Klara Markus.

Unul dintre agenți glumea, spunând că e ziua lor norocoasă pentru că au omorât deja foarte mulți oameni, astfel încât nu mai aveau gaz și pentru ei. Atunci, Klara și-a dat seama că nu mai are nimic de pierdut și a evadat din lagărul morții. Pe atunci avea 30 de ani și cântărea numai 32 de kilograme. A străbătut un drum de cinci luni până în Carei. Când a ajuns, a constat cu groază că nu a mai rămas nimic din ce lăsase, nici casă și nici familie. ”Nu mai aveam pe nimeni în Carei, aşa că am venit la Sighet, unde speram să-mi găsesc o parte din neamuri”, povesteşte supravieţuitoarea Holocaustului. O săptămână mai târziu, l-a întâlnit pe cel care avea să-i devină soț, Andrei Markus, cu 12 ani mai în vârstă decât ea.

Deși a trecut mult timp de la îngrozitorul act de masacrare a evreilor, Klara mărturisește că nu trece nici măcar o zi fără să se gândească la ororile pe care le-a trăit. ”Sunt capabilă să iert, însă nu uit. Oricât am încercat de-a lungul vieţii să uit toate ororile prin care am trecut, nu am reuşit. Noi, supravieţuitorii Holocaustului, purtăm povara unor amintiri de o cruzime ce nu poate fi pusă în cuvinte”, explica bătrâna. Acum, Klara are doi nepoți și o strănepoată de 12 ani, de care se mândrește, spunând că nepoții ei sunt cea de-a cincea generație de medici din familie. recent, ea a fost vizitată de prefectul județului, care i-a acordat o distincție pentru că este cea mai în vârstă locuitoare a județului.

Sursă text și foto: dailymail.uk, adevarul.ro, Cosmin Mesaroș.