Cristian Iacob este un instructor de aerobic din Baia Mare, dar care de cativa ani este stabilit in Noua Zeelanda. A absolvit Liceul de Balet „Octavian Stroia” din Cluj in anul 1989, dupa care a plecat direct la Brasov, unde a dansat pe scena Operei Brasov timp de 15 ani. A revenit in Baia Mare in 2004-2005, unde a activat ca si coregraf si dansator la Teatrul Municipal si si-a deschis o sala de aerobic. Baia Mare a fost un fel de teren de incercare pentru aerobic si, spre uimirea lui, initiativa sa a avut un real succes.
De aproape trei ani a emigrat la celalalt capat al lumii, lasand in urma Romania, Baia Mare si viata de aici. Pentru ca este si astazi foarte cunoscut si apreciat in oras, am ales sa facem un interviu cu el, ca sa aflam motivul pentru care a parasit Romania si de asemenea, sa ne impartaseasca povestea lui.
L-am intrebat cum a fost primit, cu ce se ocupa acolo, care sunt diferentele dintre aceste doua tari si cum e experienta unui emigrant. Raspunsurile sale sunt sincere si pe alocuri suprinzatoare.
– Ce te-a facut sa parasesti Romania pentru Noua Zeelanda? De ce tocmai Noua Zeelanda?
– Am parasit Romania in noiembrie 2011, sufocat fiind de oraselul in care traiam. Financiar nu aveam probleme, dar corigenta sociala a romanilor si implicarea tot mai clara a bisericii in politica m-a facut sa inteleg destul de clar ca daca nu vreau sa-mi pierd mintile, trebuie musai sa plec.
Cand m-am decis, am inceput sa-mi caut prietenii imprastiati prin lume. Unul din criterii a fost distanta. Cu cat mai departe, cu atat mai bine. Asa am ajuns pe harta, in Noua Zeelanda, unde aveam un prieten bun din Brasov, plecat acolo de 10 ani. Acestea fiind spuse, am luat legatura cu el, am discutat nitel pe marginea subiectului, iar in 12 noiembrie 2011 mi-am luat zborul. Am plecat ca turist, cea mai simpla dar si riscanta varianta. Am fost purecat in aeroportul din Noua Zeelanda 5 ore, cu desfacut de bagaje si tot tacamul.
Chiar daca aici romanii inca nu au dat cu mucii-n fasole asa cum au facut-o in Europa, autoritatile stiu totusi ca nu suntem prea bine vazuti. In fine. Ajuns aici, am decis cu Radu, prietenul meu, sa incercam sa aducem pe teritoriul Noii Zeelande ghetele kangoo jumps, avand in vedere ca dupa ce am dat o tura prin salile de aerobic de aici am realizat ca nimeni nu avea habar ca ele exista. Deci, unul din plusurile pe care le ofera Noua Zeelanda e faptul ca departarea de Europa face ca aici concurenta sa nu fie acerba, iar oportunitatile sa fiemai generoase. Zis si facut.
– Cum ai fost primit acolo?
– De cum am fost primit nu pot sa spun foarte multe. Sunt un tip destul de umblat si stiu ca oriunde esti, daca iti pastrezi verticalitatea si umorul, lumea te primeste bine. Nu pot sa spun acelasi lucru despre romanii de aici, care in afara de o mana de oameni, nu au crezut absolut de loc in mine sau in ceea ce am de oferit. Misto-ul si mitocania mioritica au fost extrem de fatise. Din fericire nu sunt un tip usor de ofensat asa ca mi-am vazut de treaba. Acum, s-au schimbat datele problemei si incep romanii sa-si ridice usurel palariile. Neimportant oricum.
– Care sunt diferentele sociale, morale si economice intre Noua Zeelanda si Romania?
– Diferentele sociale, morale si economice sunt majore. Nu neaparat sunt toate bune. E o tara pur corporatista, sufocata de legi si interdictii, convinsa ca idea „politically correct” e ceea ce-i trebuie societatii. Un mare rahat. Eu consider ca „politically correct” functioneaza perfect doar pe hartie, precum comunismul. Altfel, no way. Se simte ca sunt amabili doar pentru ca legislatia ii impinge sa fie asa, iar rasismul exista peste tot, chiar daca e soptit si apare in conversatie dupa cateva beri. Cumva e si firesc. Tara e plina de indieni si chinezi. Desi ei muncesc pe rupte si platesc taxe ca oricare persoana aflata in sistem, nu sunt bine vazuti.
Problema sunt insularii (Tonga, Fiji, Wanuatu etc) care au dreptul, datorita unor tratate semnate acum 200 de ani, sa vina aici si sa nu faca absolut nimic. Guvernul plateste, iar taxele cresc. Noua Zeelanda este o tara mult, mult prea scumpa pentru ceea ce ofera. Sunt insa si extrem de multi oameni cu bani. Foarte multi bani. Diferentierile se fac in functie de zona. Exista un trend destul de clar ca cei care nu sunt considerati un castig pt societate sunt impinsi inspre sudul Auckland-ului. Restul zonelor sunt destul de bine cotate.
– Care este activitatea ta de acolo si cat esti de bine remunerat?
– Ma ocup cu ceea ce stiu sa fac. Desi mi s-a spus de nenumarate ori ca nici un roman de aici nu face ce facea in Romania si ca nu am nici o sansa sa functionez in domeniul meu, nu tare mi-a pasat. Desi nu e simplu sa gasesti de lucru in domeniul asta, am reusit in mare parte sa traiesc doar din aerobic si dans. Mai e loc de cateva cursuri pe saptamana, dar cumva o sa mearga treaba mai ales ca Kangoo Jumps incepe sa prinda contur tot mai serios. Acum lucram cu ghetele in cinci sali. In plus, predau kickbox aerobic, hip hop, burlesque, salsa, pe ici pe colo. In plus, am avut ocazia sa particip ca „extra”, imi scapa cuvantul romanesc (rol de figuratie specializata), in serialul american Spartacus, serial care s-a filmat aici si unde am avut o experienta nespus de frumoasa. Si bine platita.
Avem o mica companie aici, dreptul unic de distributie a ghetelor KJ pe tot teritoriul Noii Zeelande, iar eu sunt singurul instructor acreditat pe aceasta disciplina din tara. Pana sa fac asta, trebuia sa scap de titulatura de turist. Am avut noroc pot sa zic, desi a fost un noroc fortat nitel de tupeul meu. Am luat legatura cu un club de striptease celebru de aici din Auckland, le-am spus ca am lucrat in domeniu, in Europa, lucru real de altfel, iar dupa cateva discutii, au decis sa ma lase sa lucrez cu trei dintre fetele lor. Le-am creat un show bun si am primit contract de munca pe loc. Acest lucru mi-a dat timp si viza de lucru un an, sa vad ce si cum pe mai departe.
De platit, sunt platit bine. Patruzeci de dolari pe ora. Cand am ore suficiente pe saptamana, fac bani frumosi. Cand nu am, nu fac, dar nici de zugravit case nu ma apuc. Nu pentru ca nu as vrea sau pentru ca desconsider genul asta de meserii. Pur si simplu nu ma pricep si nimeni nu are chef si timp sa ma invete. Asa ca…
– Cum e experienta, in general, acolo? Cum sunt oamenii? Cum e viata acolo?
– La nivel social, felul nostru de a fi, daca ai rabdare si nu te impui cu cizma, are mare succes. Clientii mei adora faptul ca discut deschis cu ei, ca am pareri politice foarte clare, ca fac glume deochiate dar cu rafinament, ca beau si fumez chiar daca sunt instructor de aerobic. In general, le place faptul ca sunt total scos din tiparul cu care ei sunt obisnuiti. Si prinde. Vad asta tot mai clar.
Oamenii sunt prietenosi si dispusi sa dialogheze, dar nu exista genul de amicitii ca in Romania, unde dupa o noapte intr-o carciuma, ramai prieten cu zece oameni care te cauta a doua zi. Aici nu exista asa ceva. Stilul englez de viata se simte si aici, chiar daca societatea e destul de pestrita datorita emigrantilor. Nu stiu sa bea cu cap. Se imbata in trei ore si dupa aceea fac o groaza de tampenii, de aici si legislatia destul de dura iar femeile, oh well, femeile arata ca naiba. Obsedate de faptul ca trebuie sa fie egale cu barbatii, au sarit calul feminismului si nu doar ca sunt mai egale ca barbatii dar si arata ca ei. O chestiune care face ca viata de cuplu reusita sa fie un vis de popa beat in zona. Barbatii in schimb arata bine dar sunt destul de „goi” si neciopliti.
Viata e scumpa, asa cum spuneam, nefiresc de scumpa. Dar locul e frumos, iar faptul ca pot sa fiu pe plaja cand doresc face toti banii. Vad Pacificul din camera mea.
– Un mesaj pentru maramureseni, la final?
– Un mesaj pentru maramureseni? Nu stiu sincer cum mai sta treaba acolo. Ce pot sa zic? Nu-l votati pe Ponta si puneti mana pe carte!
