Pentru iubitorii artei contemporane, cu siguranță că numele pictorului de origine băimăreană Gabriel Marian nu este o necunoscută, ci o apariție familiară în cadrul expozițiilor de pictură din „capitala” Transilvaniei, orașul Cluj-Napoca, acolo unde, pe lângă cariera de artist de succes, Gabriel Marian activează și ca lector, la Facultatea de Litere a Universității „Babeș-Bolyai”.
Vlăduț BURDE: De unde vine pasiunea pentru artă, dar mai ales pictură? Când ați început?
Gabriel MARIAN: Vine din primii ani de viață, când interesul pentru vizual (desene, picturi) a fost încurajat nu doar de părinți ci mai ales de un premiu I pe țară la un concurs de pictură organizat de UNICEF pentru copiii de la grădinițe (!) în urma căruia am fost invitat la Bucureşti, şi am primit – pe lângă un trenuleț electric – primele mele culori de ulei. La 4 – 5 ani. Prima mea lucrare în ulei a fost o piatră din curte vopsită în turcoaz.
Interesul a continuat cu explorări în grafică, acuarele abstracte, apoi o tranziție spre lucrări figurative în ulei, cu etape intermediare de acrilic. Acum lucrez predominant în ulei, dar mă ocup ocazional şi de grafică, în cadrul unor proiecte colective de ilustrație şi benzi desenate, în colaborare cu Centrul Cultural German Cluj-Napoca.
V.B.: Surse de inspirație la început (autori, lucrări).
G.M.: Sursele sunt multiple, am trăit mereu înconjurat de cărți şi reproduceri de artă, apoi am ajuns şi prin marile muzee. Tematic am fost mereu atras de subiectele mai puțin previzibile şi consensuale/populare (Ernst, de Chirico, o parte din filosofia lui Magritte), iar tehnic şi vizual m-a interesat constant frontiera dintre figurație şi abstracție, pe care o traversez într-un sens sau altul chiar şi acum, uneori pe direcția unui expresionism caligrafic (inspirat de Schiele). Alți artişti importanți pentru mine: Munch, de Staël, Tanguy, iar printre cei contemporani, intensitatea lui Lucian Freud, poate colorismul neo-impresionist/ neo-fauve al lui Peter Doig, rafinamentul cromatic al lui Cremonini dar şi curajul lui Gerhard Richter de a-şi asuma o personalitate stilistică multiplă.
V.B.: Unde expuneți? Cum primeşte publicul lucrările dumneavoastră?
G.M.: Primele experiențe le-am avut într-un cadru studențesc la Paris (2003-2005), cu o expoziție de grup şi una personală, apoi – după revenirea în țară – mai ales la Cluj (Muzeul de Artă, galerii din oraş), iar cu două ocazii (de grup) şi la Baia Mare. In prezent sunt vizibil mai ales la Fabrica de Pensule unde am inițiat un proiect personal de studio-galerie, Galeria Nano, împreună cu o fostă colegă de la UAD şi o curatoare. Lucrări de-ale mele apar în colecții internaționale, cum e cea de de artă contemporană Benetton din Milano (prezentată şi în volumul „Contemporary artists from Romania”, 2014) sau proiectul V.I.C. din Franța, alături de alți artişti români de azi.
Pentru că nu aleg subiecte confortabile (peisaje, flori, abstract decorativ, erotism), publicul neinițiat poate fi adesea derutat şi uneori deranjat (de exemplu un proiect mai vechi pe tema insectelor). Pentru că mi se întâmplă să am o paletă puțin mai luminoasă/colorată decât stilul consacrat al şcolii clujene, publicul este puternic atras de unele din lucrări, chiar dacă pot fi uşor neliniştitoare.
V.B.: De ce ați ales Clujul? Care este relația dumneavoastră cu mediul artistic băimărean?
G.M.: La întoarcerea în țară, Clujul mi-a oferit mai rapid un prim job (la UBB, dar asta e altă poveste), iar apoi am realizat treptat dinamismul considerabil (cultural, artistic, economic) al acestui oraş. Iar din momentul fondării Fabricii de Pensule, alegerea a devenit evidentă. Mediul artistic băimărean preferă să privilegieze structuri mai consacrate şi să evite riscuri majore (instituționale, estetice), care ar fi într-adevăr inadecvate unui public care e mai cuminte și tradiționalist decât cel clujean sau internațional.
V.B.: Care sunt planurile dumneavoastră pentru un viitor apropiat? Dar unul mai „îndepărtat”?
G.M.: Pentru viitorul apropiat pregătesc un proiect de show care va implica atât picturi cât şi instalații, pe tema nomadismului contemporan în Europa : No Land’s Man; voi continua să dezvolt prezența și activitatea Galeriei Nano în cadrul Fabricii de Pensule și a vieții artistice clujene și mă voi implica în noi explorări grafice. Pe plan îndepărtat, poate o prezență internațională mai susținută şi mai premeditată.
Pentru alte lucrări ale pictorului Gabriel Marian, vă invit să accesați următorul link: