Iarna Baimareană 2014 a debutat la începutul lunii și continuă și azi cu o ploaie de iarnă așa cum nu și-a dorit nimeni, mai puțin primarul îndrăgostit de noi maramureşenii din țară sau împrăștiați care pe unde. Nu există scenă montată în piețele din municipiu de pe care să nu clameze dragostea pentru privitorii de la picioarelui sale care, cu invidie, îl privesc cum ține ca într-o rugăciune, microfonul ce-i amplifică fiecare cuvânt ce-l adresează agorei.

Aproape patru luni pe an băimărenii sunt în sărbătoare pe banii Consilului Municipal, în organizarea de excepție a primarului Cătălin Cherecheș. Cred că suntem singurul municipiu din România care și-a mărit de la un an la altul zile de sărbătoare. Interesant este că nu ni se spune exact cât costă aceste așa zise manifestări culturale unde se cheltuie din banul public, din inimă pentru băimăreni.

Nimeni nu mai întreabă ce se întâmplă cu bugetul local. Care sunt proiectele mărețe pe care le gândește primarul și pe care le promovează fără să existe o consultare cu cetățeanul plătitor de taxe și impozite? Nimic nu este afișat pe site-ul Primăriei Baia Mare așa cum eram obișnuiți în anii de domnie a lui Cristian Anghel. S-a schimbat boierul, s-au schimbat și obiceiurile.  Edilul ne liniștește că nu vor fi mărite taxele și impozitele pe 2015. Într-o lume normală așa ceva este imposibil. O administrație responsabilă care are un program de investiții trebuie să țină pasul cu inflația și să mărească taxele și impozitele măcar cu un procent egal cu inflația anunțată de BNR. Nici o administrație nu poate lucra în pierdere. Dar se pare că la Baia Mare se întâmplă minuni. Atâta timp cât cetățenii sunt amăgiți cu spectacole gratuite, cadouri pentru copii și bătrâni, și cu un sport performant care să facă imagine, nu atât muritorilor de rând cât mai ales celor ce stau în lumina reflectoarelor, procentul de încredere a primului cetățean al urbei  este încă la cote foarte ridicate.

Doar o minoritate încearcă să pună întrebări, să se uite dincolo de gardul de sârmă ghimpată cu care s-a înconjurat stăpânirea pentru a-i ține la distanță pe nepoftiți. În mai puțin de doi ani au fost cumpărați la bucată toți cei ce reușeau să se împotrivească ideii de uniformizare. Este pentru prima dată în 25 de ani când Consiliul Municipal nu are consilieri, ci doar niște nume cu carnet de partid. Până și viceprimarii sunt mai mult decât invizibili și fără personalitate. Ședințele se țin după calendar însă există doar o voce și o singură voință, nimeni nu critică, nimeni nu modifică sau nu propune altceva decât ceea ce li se vâra pe gât.

Cum am putea afla cât s-a cheltuit în ultimii 3 ani și pe ce și mai ales de ce? Care sunt planurile pentru următorii ani? Cât ne costă, pe noi contribuabilii, proiectele mai mult sau mai puțin personale și care nu au acceptul nostru, măcar formal? Cum va arăta Baia Mare după ce ne va părăsi Providenţa Sa? Câți bani vor fi lăsați în visterie? Dacă va mai exista visteria în cazul în care nu va fi amanetată, la fel cum sperăm să nu se întâmple cu bunurile mobile și imobile aflate în patrimoniu municipiului.

Știu, pot să fiu greșit și să nu înțeleg că de fapt plouă cu daruri peste noi, fiind binecuvântați de norocul ce a dat peste comunitatea noastră, cu binecuvântarea preoţilor ce sunt nelipsiţi de la orice manifestare, asemeni unor năluci în sutane negre.

Un lucru vă cer! Atunci când sunteți invitați la un nou spectacol măreț, epocal, întrebaţi-i pe organizatori cât a costat sindrofia! Cum și de unde au fost mutați banii și mai ales din buzunarul cui se duc miile de euro spre cei ce ne lasă să credem că totul este gratis. Fiecare minut petrecut de cineva pe scenă se contabilizează, la lumina zilei sau a întunericului. După o astfel de seară în care facem plecăciuni organizatorului și artiștilor, noi plecăm mai săraci acasă chiar dacă nu am plătit prețul corect al biletului de participare. Ei, în schimb, își vor rotunji conturile în bancă. Orbiți cu focuri de artificii ajungem să devenim complici cu cei care ne administrează averea colectivă. Vorbim de baroni locali și nu ne dăm seama că ei se ridică dintre noi, cu ajutorul nostru.

16 noiembrie a adus o singură schimbare. La Cotroceni merge cel ce nu era programat să meargă. Poporul s-a revoltat și a produs revoluția lucrului bine făcut. În rest, nu s-a schimbat nimic. Avem Cabinetul Victor Ponta IV, probabil mai prost decât primele trei și o gașcă de politicieni care, după o săptămână de tăcere, și-a revenit din șoc și ne sfidează la fel ca înainte. Momentul este bine ales. Românii sunt cu gândul la seara de Crăciun, la Revelion și la noaptea cu Ștefan Hrușcă. Bineînțeles, totul gratis, sub cel mai frumos brad împodobit din inimă pentru noi.