Pana nu demult stirile din Romania urmareau o anumita linie monotona si predictibila: tupeu politicianist grotesc, neputinta cetatenilor in fata institutiilor statului sau exodul romanilor peste hotare.

BOOM! Ceva se schimba. Ponta pierde alegerile prezidentiale. Ani de filaje, anchete, dosare peste dosare penale, dintr-o data se transforma intr-un val de inculpari, arestari si condamnari pentru coruptie. Fosti ministri, un fost premier, judecatori, procurori, oameni de afaceri… rand pe rand sunt saltati de procurorii Directiei Nationale Anticoruptie si dusi in fata instantei.

Peste noapte stirile din Romania capata un nou suflu de viata. Chiar si comunitatea internationala se dumireste si arunca o a doua privire asupra unei Romanii initial uitate la marginea Uniunii Europene.

In fiecare dimineata citesc stirile cu cel mai mare interes incercand sa imi dau seama care va fi urmatorul actor in aceasta productie marca DNA. Romania pare sa se fi scuturat putin de inclestarea coruptiei ce a tinut-o prizoniera in cei 25 de ani postrevolutionari.

Aceste vesti bune insa sunt umbrite de o ezitare ce o regasesc in mai toate reportajele pe fetele romanilor. Pare ca resimtim efectele contracului tacit ce l-am semnat cu alesii locali si nationali in toti acesti ani: va dam dreptul sa furati milioane atata vreme cat putem si noi fura cat sa supravietuim.

Chiar daca, la nivel declarativ, sunt de acord cu lupta anticoruptie, atunci cand sunt pusi in fata unei institutii care nu se mai supune „termenilor contractuali” romanii se gandesc de doua ori.

E atat de anormal pentru noi sa nu putem „rezolva” lucrurile in felul nostru. E anormal sa nu putem spune „oricum nu ajung cei mari dupa gratii”. Aceasta teama colectiva e in opinia mea absolut justificata. In Romania ultimilor 25 de ani, fiecare a trebuit sa se descurce pentru a supravietui. Da, ne e teama ca noi am putea fi urmatorii protagonisti.

Poate e timpul totusi sa recunoastem ca acest model de societate nu e unul sanatos si sa fim dispusi sa platim costul schimbarii lui, macar de dragul copiilor nostri. E poate timpul sa incetam sa mai sustinem un sistem bolnav din teama si blazare. E timpul sa ne oprim in a fi complici in furtul propriei nostre natiuni.

Cum putem face asta? Incepe prin a raporta coruptia in orasul tau. Incepe prin a pretinde primarului si reprezentatilor locali sa munceasca pentru banii pe care ii primesc.

Romania se schimba in bine. Poate insa vina colectiva pe care o simtim sa fie un obstacol in calea schimbarii?