Iată vin colindătorii. Câți? 4 milioane de colindători vin în zilele ce urmează spre România!

Acum 26 de ani, au venit alți colindători și i-am împușcat. Eram mic, mic era și braduțul din casa. Pentru prima dată am aruncat bomboanele alea gri de pe brad și mi-am dorit să văd braduțul doar cu luminițe. Eram prea mic să înțeleg ce e speranța și dorința de schimbare. Am crescut, am început să mă lovesc de probleme și decepții, ajungând să fac parte din cei 4 milioane de colindători plecați din țară, care abia așteaptă să vină acasă de aceste Sărbători.

Mă adresez lor, trufașilor, cei care sunt în politică și îi manipulează pe cei de acasă: ne-ați jignit, ne-ați descalificat pe toți, ne-ați făcut prietenele, soțiile, mamele curve, nu ne-ați oferit nimic pentru banii pe care îi trimitem în țară, vreți în continuu să ne impozitați, pentru că ați ajuns la fundul sacului de cât ați furat, ne-ați îngrădit accesul la vot, pentru că știați ca noi nu putem fi duși de nas, cu păcănelele voastre. Cu toate acestea, noi tot acasă ne întoarcem, la cei dragi.

– Sărut mâna, mamă! Sarut mâna, tată! Cum vă descurcați cu banii? Aceasta e prima întrebare a majorității dintre noi, colindatorii.

– Foarte bine, mamă, foarte bine, tată! Mai avem niște bani de la Paști, din vara, i-am pus sub pernă. Nu i-am stricat. În acele momente îmi dau seama, că parcă, nimic nu s-a schimbat în cei 26 de ani, aceeași grijă continuă, ca o picătură chinezească.

Dragă colindatorule, mă adresez ție acum. Dacă vrei să îți ajuți mama, tata, frații, neamurile, ia în considerare că ăștia, trufașii, vor încerca să te șantajeze sentimental. Nu schimba nici o valută, daca vrei să ajuți pe cineva, ajută-l la rata lunară bancară, iar parinților spune-le să schimbe bănuții primiți, abia din februarie încolo.

Nu ieși în mall-uri și restaurante, sunt tot ale lor, rămâi în casă, cu cei dragi, doar pentru acest lucru te întorci acasă, de fiecare dată. Dar mai mult decât atât, arată-le celor dragi cum sunt fierți la foc mic, încet-încet, așa cum le-au crescut și facturile la apă, curent, întreținere.

Spune-le să iasă în stradă, sa nu accepte gratuități. Tu colindătorule, știi foarte bine că free food is manipulation, vorba englezului, deci mare atenție la cadourile, zorzoanele strălucitoare, brazii înalți, mai înalți ca vrejul de fasole a lui Jack, uleiul, făina, toate sunt manipulări.

Sfătuiește-i să le refuze, pe toate, fii demn! Mai bine un brad mic și gol, dar plin de speranțe. Arătă-le cum ai noștri se lasă fierți, mai ceva ca broscuța aceea, ce nu mai iese din oală și cedează, clocotește-le apa, așa cum am făcut și anul trecut, și au reușit să iasă din zona de confort, o zonă aparentă de confort, șubrezită de trufașii ce vor încerca acum să se ascundă sub mantii roșii, ca să încerce să prostească pe cât mai mulți.

Să strigăm tare, că nu-i mai suportăm în palate, de orice fel, religioase sau laice, vrem din nou să descoperim ce înseamnă o comunitate unită, cum e brâul de lemn, de pe bisericuțele noastre de lemn, așa cum ne sfătuia Petre Țuțea cândva, acel om pe care l-au scos, tot ei, infractorii, în afara legii.

Unii dintre noi, colindătorii, ne regăsim și copiii lăsați acasă. Adu-le aminte copiilor tăi că trufașii îi doresc vagabonzi și neșcoliți. Subliniază-le că respectul față de profesor este foarte important. Spune-le că uniforma este o mândrie, arată școala pe care ai urmat-o, facultatea, te face membru al unei comunități academice, iar dacă o să-ți răspundă că nu haina îl face pe om, să le răspunzi că fiecare poartă haina pe care o merită, iar o haină frumoasă vine prin muncă și multe sacrificii, în special cele profesionale.

Mai deschide-le ochii și arătă-le ca hainele și pantofii strălucitori ai infractorilor și trufașilor sunt trecătoare, precum toate ale lor. Mărirea și puterea e fum, o vorbă atât de veche și totuși atât de actuală. A auzit-o chiar Baiazid, purtat într-o colivie, de la Timur Lenk. Mai spune-le să nu fie carne de tun, adică să nu voteze ca berbecii, doar pentru că respectivul candidat a fost „cool” cândva, cu ei.

Și tot ție, colindătorule, mă adresez. Tu ai misiunea să le explici alor tăi că nu avem nevoie de titluri pompoase pentru urbea noastră. Nu uita ce a zis Maslow, chiar ne-a lăsat un desen cu piramida nevoilor umane, cum nu putem trece la un nivel superior, dacă nu-l avem satisfăcut pe cel inferior. Părinții noștri încă plâng, de frig, de boală, de durere, de grija zilei de mâine, toate aceste fac parte din nevoile primare, care nu sunt nici măcar la un nivel subexistențial.

Iar în încheiere, nu uita că toți trebuie să mergem până la capăt, oriunde va fi acel capăt, focul revoluționar, de schimbare, să nu se stingă niciodată, să ne țină spiritul în clocote, să-i scoatem afară din palatele lor, să nu mai existe arest la domiciliu, dacă domiciliul acela are mai mult de 3 metri pătrați!

Sărbatori revoluționare! Că alea fericite am văzut cu ce se lasă, din Ianuarie, cand se termină!

Lasă mamă, lasă tată, lasă frate, noi suntem focul, iar ei fumul!

Iar tu, târgule, numai tu ești stăpân pe fericire, nu-i lăsa pe ei să ți-o schimbe, după bunul lor plac.