Adriana Szabo şi-a exercitat dreptul la vot peste hotare, mai precis în Statele Unite. Spre deosebire de alţi români, ea nu a fost nevoită să stea la cozi pentru a putea vota, însă mărturiseşte că a fost norocoasă din punctul ăsta de vedere.
Adriana este absolventă a Universității de Nord, specializarea Filosofie – Jurnalism. A activat doi ani în presa maramureșană. În anul 2008, decide să plece din ţară, mai întâi în Norvegia pentru o pregătire ca voluntar, apoi în Mozambic și Brazilia ca angajată a unor ONG-uri locale. Acum locuieşte în Raleigh, Carolina de Nord, SUA – studentă de masterat, specializarea Antropologie la North Carolina State University, în același oraș.
În SUA, Adriana Szabo a ajuns, împreună cu soţul ei, de patru luni. Mărturiseşte că este prea devreme să se pronunţe dacă vor decide să rămână definitiv peste Ocean. Ei speră deocamdată să revină în Europa, acolo unde vor găsi un loc de muncă decent, atât pentru ea, cât şi pe soţul ei.
La puţină vreme după ce a votat, Adriana a avut amabilitatea de a ne oferi un interviu, în care a vorbit despre cum e viaţa în SUA şi cum este percepută ţara noastră pe tărâmul yankeilor.
Adriana, azi românii s-au prezentat la urne pentru a-şi alege preşedintele. Tu ai fost la vot, acolo, în America ?
Tocmai am revenit de la vot, e 11:52 dimineața aici, 6:52 pm acasă. Au fost aproximativ 500 de kilometri, dus-întors. Ne-am trezit la 5 dimineața și am ieșit pe la 5:40 din casă ca să fim sigure că ajungem la timp și că dacă e de stat la coadă, o să avem vreme să votăm până se închid urnele. Am avut norocul să cunosc o doamnă din Craiova care era la fel de hotărâtă ca și mine să meargă la vot și s-a oferit să conducă până la cea mai apropiată secție de votare. Am mers pregătită cu aparat foto, reportofon, copii de declarații cum că nu am votat altundeva (în cazul în care ar fi fost necesar să stăm la coadă să le completăm în afara secției) și mini-afișe de protest.
Și eu, și Oana, colega mea de călătorie și vot, eram pregătite să stăm atât cât ar fi fost necesar ca să votăm. Pe drum am primit regulat informații despre ce se întâmplăm în țară, dar și în restul Europei, de la listele suplimentare din Teleorman și la abuzurile de gen intrat cu bătrâneii în cabina de vot ca să pună ștampila pe PSD, la ce se întâmplă în capitalele și marile orașe europene. Am ajuns în Charlotte, orașul unde se afla secția de votare, la 8 dimineața. Mai votaseră două persoane înaintea noastră. Președintele secției de votare ne-a întrebat dacă a fost suficient de clar semnalizată intrarea la secția de vot.
Cum arată profilul viitorului preşedinte al României din punctul tău de vedere?
Sper, sper că nu aduce a „michimaus”. Gluma la o parte, suntem la o lună de la cea de-a 25-a aniversare a Revoluției din 1989 și sper că nu o să votăm un individ ce a trimis jandarmii să bată cetățenii care s-au opus cianurii și fracturării hidraulice. Sper că nu o să votăm un individ care după ce a trimis dulăii să bată bătrâni și protestatari pacifici a avut nerușinarea să se vrea presedintele lor. Mai sper că am crescut cu toții în acești 25 de ani și am învățat că nu e de ajuns să votezi o dată la 5 ani, e musai de ținut ochii pe ei, pe politicieni de la președinte la consilier local, politica e prea importantă ca să fie lăsată în mâinile câtorva indivizi.
Cum se vede ţara noastră dincolo de ocean? Cum este percepută de americanii pe care i-ai întâlnit, dar mai ales de românii stabiliţi acolo?
Americanii ne mai confundă… ba sunt unguroaică, ba ucrainiancă, uneori româncă, cehoaică „tot Europa de Est e”, se scuză unii. Dar nu știu dacă asta e relevant pentru populația întregii Americi. Românilor le e dor de casă, cam de oriunde ar fi. Uite, pe drum spre și dinspre secția de votare tot despre asta am turuit, despre cum ne-am întoarce acasă, ce am vrea să facem, cum. Nu am cunoscut un număr suficient de români ca să vă dau o părere de ansamblu, am descoperit abia de vreo câteva zile că există mai bine de o sută de familii prin jur, dar când am întrebat pe rețelele de socializare cu ce merge lumea la vot, am primit imediat răspuns și invitația de a mă alătura unei doamne care mergea cu mașina personală.
Se confirmă faptul ca americanii ştiu doar de Hagi, Nadia Comaneci sau Ţiriac, când vine vorba despre România, sau cunosc şi alte lucruri legate de noi?
Mărturisesc că, spre bucuria mea, încă nu m-a întrebat nimeni de Dracula. Cred că la întrebarea asta pot răspunde într-un singur fel: depinde de vârstă. Eu am 30 de ani, iar colegii mei de cursuri sunt în general mai tineri și nu prea știu cine a fost Nadia, iar de Hagi nici atât pentru că aici nu e prea popular fotbalul, ei țin ochii pe fotbalul american care seamănă oarecum cu rugby. Cu profesorii deja e altă poveste, nu trebuie să îi conving că limba română e o limbă romanică și se poate discuta despre política României de dinainte de 1989.
Dacă ar fi revii înapoi în ţară, care ar fi primul motiv pentru care ai face asta şi ce anume ai încerca să schimbi în societatea de la noi?
Primul motiv? Pentru că e țara mea. Nicăieri nu e mai acasă decât acolo. Dacă ar fi să fac o listă de priorități, probabil că educația ar sta pe primul loc. Cred că doar legea sănătății a fost la fel de măcelărită precum legea educației. Avem modele excelente în Europa, finlandezii sunt mereu primii în testele PISA, mă întreb dacă am trimis vreodată vreun reprezentant să descoperim ce fac ei atât de bine. Eu sper că suntem totuși pe drumul cel bun ca generație, că indiferent de ce se întâmplă o să continuăm să ne simțim responsabili de cum merge țara noastră, c-o să mergem informați la proteste, să nu ne mai conducă indivizi care cred că dreptul la vot e o lozincă.
UPDATE:
După ce a aflat cine este viitorul președinte al țării pe următorii 5 ani, Adriana a răspuns:
Cred că Dl. Iohannis e conștient că a câștigat alegerile nu doar datorită propunerii sale de guvernare, ci și pentru că Victor Ponta a făcut o greșeală crucială tocmai înaintea sărbătorii celor 25 de ani de la Revoluția care ne-a dat dreptul la vot. Ne era lehamite de el încă de anul trecut, de când afacerea Roșia Montană și situația de la Pungești au scos oamenii în stradă. Eu, vă spun drept, nu știu cum nu i-a fost jenă să candideze la președinție după toate mizeriile în care a fost implicat, dar asta-i altă poveste.
Dl. Iohannis are mult de lucru, iar noi la fel, dacă vrem o justiție dreaptă, dacă vrem să ridicăm sistemul de sănătate și educația de la pământ. Ce poate face el pentru România? Ce putem face noi pentru România. Am câștigat, cum titra ziarul vostru ieri, dreptul de a munci pentru schimbare.
