Traim intr-o lume cu tot mai putine locuri de munca si cu tot mai multi someri. Ziarele publica liste spectaculoase cu posturi libere, Agentiile de Ocupare a Fortei de Munca organizeaza Burse ale locurilor de munca, dar numarul somerilor continua sa creasca. Unii dau vina pe lipsa de interes pentru lucru, altii pe salariile de nimic, insa v-ati intrebat vreodata daca acestea chiar sunt adevaratele probleme? Daca realitatea este cu totul alta? Daca, de fapt, chiar nu sunt locuri de munca?
Toata lumea vrea sa se imbogateasca, sa traiasca vieti palpitante. Toti vrem sa fim inconjurati de oameni care ne admira, insa nimeni nu vrea sa mai munceasca pentru nimic, toti ar vrea sa-si gaseasca mici sclavi care sa lucreze pentru ei, pe gratis daca s-ar putea, si fara sa comenteze prea mult. Sa fie ca niste soldatei care nu pun niciodata intrebari ci doar executa. Cam asa sta situatia in Romania de azi.
Dar cum sa existe locuri de munca fara economie, fara industrie, fara agricultura, fara comert, caci noi nu avem nici macar comert, comertul adevarat inseamnand import-export, nu import-import. E greu, e cumplit de greu, sunt oameni cu multa experienta care isi cauta un loc de munca de luni, altii de ani, multi s-au mutat cu parintii pentru ca nu-si mai permit chiria, si din facultati ies noi si noi specialisti flamanzi, dornici sa se afirme, sa faca valuri, cariera, sa-si faca parintii mandri.
In aceste conditii, daca ti-ai pierdut locul de munca, daca esti proaspat absolvent sau daca incerci sa intri pe piata muncii, starea economica curenta te poate descuraja usor. De aceea, multi tineri aleg sa plece unde vad cu ochii in cautarea unui loc de munca, oriunde numai in tara nu. Iata ce ne-a marturisit o tanara absolventa de facultate: „Am terminat facultatea si vreau sa ma angajez. Deschid e-jobs, bestjobs, cicijobs si ce alte jobs mai exista in tara asta si trimit sute de CV-uri in fiecare zi, dar fara nici un rezultat. Motivul principal este lipsa de experienta, insa unde sa imi fac experienta daca nu lucrez? De undeva trebuie sa incep.” Un alt absolvent, deja resemnat, spune ca sunt slabe sanse sa-si gaseasca un loc de munca in tara: „Sunt cerinte foarte mari, locuri putine de munca si sansele sunt foarte mici”.
De cealalta parte a „baricadei” sunt angajatorii, care se plang de calitatea proasta a pregatirii tinerilor si, desi nu spun direct ca nu doresc sa angajeze persoane care au depasit o anumita varsta, le spun acestora, din start, „Va sunam noi.”, iar acest lucru nu se intampla, de cele mai multe ori. Intr-adevar, calitatea invatamantului este din ce in ce mai slaba si tinerii ies din scoli doar cu o foaie de hartie inutila, insa oare-i doar vina lor? De ce sa nu li se dea o sansa sa incerce? Pentru ca sunt multi, foarte multi care au absolvit facultati si care au si experienta de lucru. Deci, angajatorii au de unde alege, ba chiar au ajuns sa faca mofturi la orice: „Ala arata prea mandru, cine se crede el?”, „Ala-i prea mic, nu da bine la imaginea firmei”, „Aia nu-i sexi deloc, o secretara trebuie sa atraga clientii pe timp de criza.” etc.
O tanara care a absolvit Facultatea de Stiinte, specializarea Management, a fost in proba o saptamana la o companie mare din Baia Mare care se ocupa cu piese de schimb pentru camioane si ne-a povestit experienta sa: „Am vazut la ei pe site un anunt cu un post de consilier de vanzare si am trimis un CV. Peste cateva zile m-a sunat o doamna de la companie si m-a chemat la un interviu. Dupa interviu, managera a fost foarte incantata de mine, mi-a spus ca i-ar placea sa lucrez la ei in companie si m-a chemat in proba. A doua zi am facut cunostinta cu echipa in care urma sa lucrez si m-am instalat la birou. Toti au fost foarte amabili cu mine, insa sefa echipei, o domnisoara inalta si draguta, nu-mi distribuia nici o sarcina. Mi-a spus zambind ca trebuie sa ma obisnuiesc prima data cu locul… Si asa a trecut o saptamana, iar dupa aceea m-a chemat separat si mi-a spus, tot zambind, ca ii pare foarte rau, dar de fapt postul este ocupat de altcineva care este plecat in delegatie si care se intoarce de luni la birou. Mi-am luat ramas bun de la colegi si am plecat resemnata. Dupa o saptamna, m-a sunat doamna care m-a intervievat sa ma intrebe cum imi place la lucru si cum ma descruc. A ramas foarte socata cand a aflat ca nu am fost angajata, si-a cerut scuze si m-a chemat din nou la companie, insa am refuzat-o politicos. Intrigata de aceasta intamplare, am facut cateva cercetari si am aflat ca, de fapt, domnisoara nu avea decat un liceu mediocru terminat si se temea de o posibila concurenta.”
Si asa sta situatia cu multi tineri absolventi de facultati. Unii se reprofileaza, altii fac doua-trei facultati. Sunt tineri. Au o viata inainte. Dar ce sa spuna cei care au trecut de 40 de ani si care se trezesc ca dupa ce au lucrat o viata intr-un domeniu, acesta s-a desfiintat, nu mai exista? Un barbat de 60 de ani, fost angajat la mina Herja, marturiseste ca de abia o duce de pe o zi pe alta: „Cand eram miner aveam un salariu decent, dar dupa ce s-a inchis am ramas pe drumuri. Aveam deja 45 de ani si 18 ani lucrati in mina, cine sa ma mai ia? O vreme am lucrat ca salahor in constructii, insa acuma nici macar acolo nu mai pot lucra. La cum merg lucrurile nu stiu daca o sa mai apuc pensia.”
Da, lumea evolueaza, se schimba. Vechile arii economice si industriale sunt inlocuite cu altele, se creeaza locuri de munca noi etc. Oare chiar asa stau lucrurile? Sau la noi se desfiinteaza totul? Poate pana la urma, la cum merg lucrurile, o sa ne vedem si tara desfiintata, pusa in lotul cu produse expirate.
Toata lumea da vina pe criza: criza-n sus, criza-n jos. Dar criza de unde a rasarit? De unde a aparut acest virus care rascoleste lumea moderna? Pana gasim un raspuns la aceste intrebari, bafta oameni buni, bafta si rabdare!
Dumneavoastra, prin acest articol faceti doar sa citati anumita porcarii aparute in presa nationala. Luati ziarele locale si vedeti cate locuri de munca sunt si mergeti si discutati cu angajatorii sa vedeti cate persoane vin la interviuri! Problema este ca toti ar vrea cat de multi bani si sa nu faca nimic tocmai de aceea merg 1 2 zile in proba si dupa aceea spun ca este prea greu pentru ei. Plus ca mai sunt lichenele care au terminat o facultate ( chiar daca au terminato cu nota 7) si ei nu muncesc orice doar au facultate. Tinerii in marea lor majoritate sunt niste puturosi, niste oameni delasatori care ar vrea doar sa stea si sa le vina banii fara sa munceasca.
MbMM cred ca nu ai inteles deloc acest articol. De altfel, mi se pare normal sa te depaseasca din punct de vedere intelectual daca nici macar nu stii cum se scrie corect in limba romana… Cu alte cuvinte, AI TERMINAT-O!!!
Ar fi mai multe de discutat despre acest articol. Insa, mi-a atras atentia experienta neplacuta a tinerei din articol. Lucruri de acest gen se intampla si se vor intampla. Insa, mi se pare mie sau egoul i-a stat in drum. In locul ei, as fi mers inca odata la interviu. Sa mai zic ce se intampla cu acea sefa de echipa? Cu siguranta i se tragea atentia. Poate chiar i s-a atras. Egoul e cel mai mare dusman al tau. Lasa-l deoparte si vei vedea lumea cu alti ochi.
Oare sa spun numele acelei companii? Bine a facut domnisoara ca nu s-a intors. Peste tot in tara e o bataie de joc lu locurile de munca, asta e realitatea 🙁
cu riscul de a fi numit visator, dar mi-ar place ca tinerii si nu doar tinerii din Romania sa se gandeasca la modalitati de a face ceva pe cont propriu sau chair prin asociere (nu neaparat SRl) si mult mai putin spre deloc la angajare….
In Baia Mare sunt foarte putine sanse sa gasesti un loc de munca unde sa fii respectat si apreciat la adevarata valoare , sa nu fi considerat un sclav pe plantatie si sa fii si motivat salarial….Poate in domeniul IT…unde in prezent se castiga cel mai bine, la polul opus sunt constructiile unde se lucreaza mult , se injura mult …si se castiga putin…
Da, din pacate multi manajeri sunt setati din era comunismului si inca multi au radacini puternice in partidele politice, unde esti spalat pe creier si parca iti vine o pofta de bani, sa dai tepe, sa iti atribui munca altora, sa bati din gura ca o moara stricata. Asta e realitatea. Trebuie schimbata! Insa nu o schimbi de pe fasbuc sau stand intins pe sofa in camera mare, tinand pe burta o bere si ragaind frenetic cand iti vezi candidatul preferat la relevizor.
Asa nu se face schimbarea.
CV-ul.
100 de cv-uri? Peste 100? Un numar impresionant? In cat timp? 5 zile sau 50? Caci nu e tot una! Dupa ce trimiti un cv, suni sa vezi daca a ajuns, daca l-au citit? E foarte important. Daca tu nu esti interesat sa lucrezi acolo, daca tu nu te vinzi cat mai bine, cine sa fie? Ei, firma? Oameni care trimit CV-uri au in fiecare zi. Tu cu ce esti mai special? Acestea sunt intrebari la care un tanar de facultate ar trebui sa raspunda. Si eu am facut parte din categoria care a trimis multe cv-uri. Nu s-a intamplat nimic. Am cautat pe goagal ” de ce dracu nu se intampla nimic cand trimit un cv” . Si am vazut! PENTRU CA TOATA LUMEA TRIMITE UN AMARAT DE CV! In cat timp ti-ai facut CV-ul?
Eu cand m-am angajat, dupa ce m-am intors in tara, mi-am refacut cv-ul. Am vrut sa fiu unic, memorabil, scurt si la obiect. Am lucrat la el doua saptamani! DOUA SAPTAMANI SA IMI FAC UN CV! Acuma poate te gandesti la ce am scris acolo. Am scris, rescris, sters si luat de la zero de multe ori. Design pe gri, rosu, albastru. Fonturi, combinatii. De la inceput.
Si sa vezi! Merg in prima zi prin Baia Mare, imi depun in sapte locuri. In aceeasi seara suna telefonul, urmatoarea zi merg la intalnire si ce sa vezi. Nu vor angajare ci colaborare!
NETWORKING YES. PILELE-S PENTRU UNGHII!
Cand e vorba de gasit de lucru e important pe cine stii, ce networking ai. In cei 4-5 ani de facultate, ai timp suficient sa iti faci astfel de relatii. Cine te opreste sa mergi si sa cauti cluburi cu oameni intreprinzatori, sa mergi la seminarii de dezvoltare personala, comunicare verbala si non-verbala, startup weekend-uri, diferite activitati pro bono, voluntariat, etc.? Cine te opreste? Mai ales, de multe ori acestea sunt si gratuite. Ai grija cum vorbesti cu cei din jurul tau. Nu stii niciodata cand te vei reintalni cu acea persoana.
Pentru ca networking-ul nu e tot una cu pila. Pila e acea persoana care te pune cu fundul intr-un scaun la un loc de munca unde nu stii sa faci nimic. Te freci pe burta, bei bere si ragai. Iti vine salariul pentru ca lucrezi la firma lu mami sau tati. Valoarea ta insa, e aproape de zero. In networking e acea persoana care stie ce abilitati ai, are incredere in tine si ce sa vezi! Pac! Esti persoana potrivita la locul potrivit!
Fii bun, ai grija cum te comporti cu lumea din jurul tau. Daca vezi ca cei din anturajul tau se tot plang si in loc sa caute solutii la probleme, raman la stadiul de vorbarie, iesi de acolo!
FII MEMORABIL SI FII BUN!
Acuma eu, mi-am terminat studiile dincolo. In acest timp am lucrat ca barman, ospatar. Un lucru normal pentru orice student. Insa, in acelasi timp am lucrat si pro-bono, am incercat sa fiu memorabil, am tinut legatura cu cei din afara. Ce sa vezi?! Suna telefonul si hop un job cu un client imens.
Hai sa nu stam cu mana intinsa! Asa e usor! La un patron corect, daca mergi si ii ceri un salar de 2000 ron, poate te va intreba ce stii sa faci de acei bani. Fara experienta sa ai astfel de pretentii, mi se pare deplasat; mai ales in economia de piata a Baii Mari. Poate incepi cu 1000 pe luna. Nu e nimic, stai acolo. Vrei sa iti faci cat mai bine lucrul. Dupa 6 luni renegociati, salarul creste, pozitia ta la fel.
FARA TV SI FASEBUC!
Televizorul, fasebucul poate-s cele mai nocive sisteme de „informare” si manipulare in masa. Televizorul il poti arunca, iar fasebucul sa il folosesti doar pentru comunicare si eventual brand personal daca ai o afacere sau esti persoana fizica autorizata.
ARUNCA EGOUL PE FEREASTRA!
Lucrurile sunt chiar simple! Foarte simple! Si fiecare dintre noi stim aceste lucruri. Doar, din comoditate, ego, nu sunt puse in aplicare.
KETCHUP SI OREZ? DA, VA ROG!
Da, e normal la un moment dat in viata sa manaci orez cu ketchup. E normal sa mergi pe jos kilometrii intregi pentru ca nu ai bani nici macar de bus, e normal. Asta se intampla cu toata lumea!
INSA TU AI UN PLAN, ASA-I? TU STII UNDE VREI SA AJUNGI.
Daca nu ai un plan, daca nu stii unde vrei sa ajungi, ai nevoie de o schimbare si aici doar tu poti sa iti gasesti raspunsul.