Stabilita in Finlanda in 2010, dupa ce s-a casatorit cu un cetatean al acestei tari, Narcisa Suciu, maramureseanca noastra, isi aduce cu mult drag aminte de Romania si anii petrecuti aici, in special de Maramuresul natal, a carui simpla mentionare ii trezeste artistei amintiri frumoase. Chiar daca sotul sau ar fi fost dispus sa se mute la Bucuresti, artista, dupa ce ii murisera ambii parinti, a hotarat ca ar fi mai bine sa se mute in Finlanda, si asta din doua motive: mai intai pentru ca sotul sa fie aproape de parintii sai, apoi pentru ca artista isi dorea ce e mai bun pentru fiica sa Daria, isi dorea ca aceasta sa primeasca o educatie „ca la carte”, iar Finlanda ii oferea tocmai aceasta oportunitate (este umanim recunoscut ca sistemul finlandez de educatie e cel mai bine organizat din intreaga lume).
Am avut ocazia, via internet (meritul tehnologiei, din nou), intr-o ploioasa zi de octombrie, sa discut (e mult spus discut, de fapt eu tastam, iar Narcisa Suciu raspundea vocal) cate ceva cu aceasta voce de aur a judetului nostru, timp in care artista lasase la dospit o paine dupa reteta romaneasca. Intrebata care era situatia in momentul plecarii, artista spune ca ii era foarte bine in Romania, nu a plecat fiindca o ducea rau, ci din iubire si dorinta de a-i oferi fiicei o educatie aleasa. La acea vreme putea sa ajunga „acasa” in doua ore, existand pe atunci un zbor direct Bucuresti-Helsinki.
Dorul, sentiment tipic romanesc, nu ii ocoleste nici pe oamenii mari. Asadar, nici Narcisa Miettinen, acesta fiind numele artistei dupa casatorie, nu a fost ocolita de acest sentiment. Evident, gandurile noastre s-au indreptat spre Maramures si Baia Mare, locul unde artista s-a nascut si a copilarit, „acolo unde se agata harta-n cui”, dupa cum se spune. Iar „dorurile” Narcisei sunt multe:
Mi-e dor de atmosfera de la Sarbatoarea Castanelor. Ma apuca depresia cand stiu ca incepe iar eu nu sunt acolo. Mi-e dor sa merg pe Dealul Florilor, acolo unde culegeam ciuperci impreuna cu tatal meu, dor sa ma plimb pe strada aceea dinspre Casa de Cultura inspre Spanzuratoare (Independentei, n.n.). Mi-e dor de oameni; mi-ar placea sa pot sa merg mai des la mormantul parintilor mei. Mi-e dor sa petrec un Paste in Baia Mare, un weekend la Sapanta, pur si simplu.
Narcisa Suciu mai marturiseste ca ii e dor sa-l asculte pe Mache (Marcel Mirza, n.n.). Curios, nu auzisem de acest domn. Artista este foarte mirata: „Cum nu stii cine e Mache?! Daca nu-l stii pe Mache, nici nu stii ce ai pierdut”. Manastirea Barsana este un loc de care se simte foarte legata. Narcisa nu exclude, peste ani, posibilitatea de a se muta iarasi in Baia Mare. Fiindca, sa nu uitam, discutam cu un „colindator” al romanilor, discutia ajunge, inevitabil, si la Craciun, si la modul cum il petrece.
De Craciun sunt mereu intr-o atmosfera festiva. Mi-ar placea sa petrec un Craciun in Finlanda. Imi doresc sa cant in preajma Craciunului in localitati unde nu am mai fost, sau de care mi-e dor. Pe 11 decembrie s-ar putea sa particip la un concert caritabil la Teatrul Dramatic si mi-ar placea sa particip si la festivalul acela cu obiceiuri de la Sighet (Marmatia, n.n.), dar parca acela era spre sfarsitul anului. Pentru acest Craciun mi-ar placea sa am mai multe aparitii cu trupa.
Sotul sau, Veikko, impresionat de frumusetile Maramuresului, a povestit tuturor cunoscutilor despre „aventura-i maramureseana”. Narcisa intentioneaza sa-i aduca pe verisorii sotului sau in Romania, mai ales in Maramures, ca parte a unui „ritual” de familie:
Pentru ca familia sotului este foarte mare, aceasta e raspandita in toata Finlanda si nu numai, de aceea e greu sa se reuneasca cu totii. Anual, vara de obicei, unul dintre ei e gazda celorlalti. De exemplu, in vara am fost la un verisor de-al sotului in Polonia. Cred ca anul viitor eu voi fi gazda, de aceea intentonez sa-i aduc in Romania, dar, in special, in Maramures.
Eram foarte curios sa aflu daca Narcisa Suciu, avand mentalitatea unui cetatean finlandez, ar mai putea sa traiasca, peste ani, in Romania. Artista a marturisit ca, inca, nu este cetatean finlandez, asteptand confirmarea. Insa faptul de a fi cetatean finlandez nu i-ar oferi mult in plus, poate doar faptul ca poate sa calatoreasca in alte tari fara viza si poate vota pentru presedinte. Marturiseste ca inca nu are mentalitatea unui finlandez, insa e usor sa te integrezi in societatea finlandeza.
Vorba romanului, „Cu binele te inveti usor”. E atat de bine aici, incat nu are cum sa nu-ti placa. Aici e mai putina birocratie. Finlanda e o tara mare, insa are o populatie mica, mai usor de condus. Atunci cand mergi la un ghiseu si te identifici, omul din fata ta, pe baza CNP-ului stie despre tine tot: amenzi, daca te-ai mutat, absolut tot.
Chiar daca discutia noastra se apropie de final, nu vreau sa ratez momentul de a o intreba pe Narcisa Suciu cum s-a obisnuit cu limba finlandeza, limba care este una dintre cele mai dificil de invatat (din aceeasi familie lingvistica cu maghiara si a mea iubita japoneza).
Finlandeza e o limba foarte grea. Dar, pe zi ce trece, imi este mai usor sa vorbesc. In casa vorbim doar engleza, si socrii mei vorbesc aceasta limba. In finlandeza, substantivul are 15 declinari, iar un cuvant poate sa fie format din 37 de litere, ceea ce e cam greu de pronuntat.
Fiind o persoana foarte ocupata, artista recunoaste ca nu prea are timp pentru interviuri, preferand sa faca mai degraba ceva prin casa decat sa raspunda la interviuri. Din acest motiv, tin sa ii multumesc pentru ca mi-a acordat cateva minute, pentru naturaletea cu care a raspuns intrebarilor si, nu in ultimul rand, pentru vocea-i cu care ii incanta pe romani, mai ales in preajma sarbatorilor de iarna, cu minunatele colinde.
