Pe vremuri eram obişnuiţi ca la final de an, între Crăciun şi Anul Nou să facem un bilanţ al competiţiilor sportive. În ultimii ani, politicul a acaparat cu totul zona de ştiri şi comentarii. Nimeni nu mai dă atenţie sportului de performanţă care numai performanţă nu a făcut. România nu se poate lauda cu rezultate notorii pe plan internaţional decât la sporturile individuale. Prea puţin pentru o ţară care cândva era lideră incontestabilă la gimnastică şi handball, ca să dau doar două exemple.

Cu o lună în urmă, chiar înainte de alegerile prezidenţiale, Gabriela Szabo, ministrul Tineretului şi Sportului declara: ”Strategia Ministerului Tineretului şi Sportului se bazează pe doi piloni extrem de puternici, sportul de masă în paralel cu sportul de performanţă şi mă interesează tot ce se întâmplă la baza pepinierei, pentru că altfel nu avem de unde face selecţia la loturile naţionale şi olimpice. Şi, de asemenea, un alt obiectiv care există în strategie noastră pentru sport este infrastructura sportivă. Mesajul meu e foarte clar: îmi pasă de tot ce se întâmplă în sportul din România, îmi pasă de sporturile de echipă, îmi pasă de sporturile individuale şi că îmi doresc ca fiecare dintre ei să exceleze şi să ne aducă foarte multe bucurii pe viitor”.

Undeva prin Parlament zace de mai multă vreme o iniţiativă legislativă privind sportul de masă. Proiectul există însă nu a ajuns să fie pus pe ordinea de zi pentru a fi discutat.

Cu toate acestea, Gabriela Szabo, devenită peste noapte, din fostă glorie sportivă o politiciană cu ambiţii în Cabinetul Ponta, a declarat pe 4 noiembrie la Sighişoara: „Dacă vorbim de sportul de masă ne interesează foarte mult mesajul pe care îl transmitem, evenimentele pentru populaţie şi selecţia în şcoli. Avem o relaţie prietenoasă cu Ministerul Educaţiei, care a înţeles cât de important este sportul de şcolar în strategia MTS şi că în viitor vom face cât mai multe acţiuni de conştientizare şi de promovare a importanţei sportului în rândul copiilor. Dacă vorbim de sportul de excelenţă, aici vorbim de infrastructură sportivă, investiţia în loturile naţionale şi olimpice, aici avem cu totul alte obiective. 

Copiii trebuie să descopere sportul şi nu trebuie să fie o obligaţie pentru nimeni să facă sport de masă sau de plăcere. Dacă vorbim despre sportul de mare performanţă intrăm într-un alt domeniu şi implică cu totul şi cu totul alte cerinţe şi criterii de pregătire. Dar dacă vorbim de sportul şcolar, de orele de sport, da, ora de sport trebuie reinventată. Am şi vorbit la Ministerul Educaţiei — şi nu doar de acum de când sunt ministru, ci de câţiva ani — că să vedem ce putem face şi să dăm posibilitatea unui copil să descopere un sport sau altul şi să-l facă cu plăcere, dar pentru asta avem nevoie de infrastructură. Chiar la începutul mandatului meu am vorbit cu premierul României să vedem dacă prin Ministerul Dezvoltării am putea să investim în suprafeţe sau terenuri în curtea şcolii şi copiii să aleagă ce fel de sport vor să practice, să fie o opţiune pentru fiecare. Deja mesajul a prins, e adevărat că a prins că sunt terenuri de fotbal, nu, sunt terenuri multifuncţionale care se vor face în viitor”, a precizat Gabriela Szabo. Evident că pierderea alegerilor prezidenţiale de către Victor Ponta a dat peste cap toată strategia, dacă ea a existat, la Ministerul Tineretului şi Sportului.

Bugetul de stat pe 2015 aprobat dar contestat de către PNL abia dacă reuşeşte să cârpească pe ici pe colo găurile şi să asigure plata salariilor bugetarilor, pensiile şi asigurările sociale.

Din nou sportul de masă rămâne un obiectiv doar pe hârtie, iar sportul de performanţă lăsat în seama cluburilor şi al propietarilor acestora. Baia Mare nu stă nici ea prea bine. În iunie 2014 primarul Cătălin Cherecheş a primit vizită ministrului Gabriela Szabo ocazie cu care a purtat discuţii cu privire la bazele sportive. „Noi, băimărenii, avem bucuria de a o avea alături de noi pe doamna ministru Gabriela Szabo. Este o speranţa în ceea ce priveşte proiecte pe care le avem pentru sport, proiectele de investiţii, bazele sportive. Este o dorinţă a noastră de foarte multă vreme şi cred că abia acum ea va putea fi materializată având în domnia sa un om care înţelege sportul”, a explicat primarul Cătălin Cherecheş.

Visul primarului este de prelua în patrimoniu toate bazele sportive pentru care are planuri măreţe. Chiar şi primul-ministru Victor Ponta părea să fie de acord cu un astfel de plan pus în aplicare la nivel naţional. Vorbe, vorbe, doar vorbe din partea premierului care urmarea doar obţinerea sprijinului electoral din partea edililor care la rândul lor îşi fac imagine prin sport.

De curând Cătălin Cherecheş a criticat dur atât DJTS cât şi conducerea Ministerului Tineretului şi Sportului pentru lipsa de viziune şi subfinanţarea bazelor sportive. La o privire generală băimărenii îi dau dreptate primarului, fără să se intereseze exact de unde şi cum sunt finanţate echipele aşa zise fanion. Iubitorii sportului au început să umple Sala Polivalentă Lascăr Până pentru a urmări, în special, partidele de handball feminin. Consiliul Municipal a investit extrem de mulţi bani în HCM Baia Mare, sume pe care doar Curtea de Conturi ar putea să le analizeze pentru a ne spune cum a fost cheltuit banul public.

În anii de glorie ai guvernării PSD (2012-1014) baronii au revenit la vechile metehne, şi anume acela de a se juca cu banul public după poftele lor.

Dacă primarii din alte municipii au renunţat de a susţine anumite cluburi sportive, care în mod normal ar trebui să se autofinanţeze, Bare Mare încearcă să înoade vechile tradiţii sportive, călăuziţi de cei care cunosc drumurile întortocheate de a susţine ilicit sportul local. Preocupaţi doar de a stoarce cât mai mulţi bani, care în mod normal se pierd prin canale întortocheate şi obscure şi asta doar pentru plăcerile unora sau a altora de a se afirmă în ochii electoratului.

Se uită cu uşurinţă sportul de masă. Copii şi adulţii devin simpli privitori, din tribună sau la televizor, al sportului în care ar trebui antrenaţi fizic. Devenim o ţară de consum şi în privinţa sportului fără să mai fim agrenaţi în competiţii de amatori, fără să avem posibilitatea de a folosi gratuit baze sportive decente puse la dispoziţie de către Consiliile Locale. Nimic din toate acestea nu se întâmplă. Banii se duc pe alte investiţii mai mult sau mai puţin folositoare. Persoane dubioase se învârt în jurul acestor cluburi sportive de ani de zile. Unii au căpuşat acest domeniu de peste 20 de ani şi par de neînlocuit.

Se va continua şi în 2015 la fel pentru că, nu-i aşa, trebuie respectat calendarul competiţional. Adică, mai mulţi bani, indiferent de rezultate! O singură întrebare de final s-ar impune. Dacă este atât de profitabil de ce sportul nu este administrat în regim privat? De ce trebuie să plătim cu toţii ceva de care beneficiază doar o minoritate?

Până când ne vom lasă păcăliţi?

cat