Esti părinte și ai unul sau mai multi copii la scoala. Esti elev de liceu sau student. Legile spun ca invatamantul este gratuit, pana la terminarea liceului pentru toti cetatenii si pana la absolvirea facultatii, pentru studentii merituosi.
Stim cu totii ca in realitate nu este asa, iar scoala copilului costa foarte multi bani, de la contributiile pentru fondul clasei si al scolii, la lucrarile de amenajare si zugravire a clasei, mobilier, consumabile, manuale, caiete, meditatii, cadouri pentru profesori si multe alte cheltuieli.
Cat te costa pe tine, parinte, un an scolar al copilului, cat ar trebui sa te coste si care sunt cele mai mari si mai scandaloase dintre cheltuieli? Spune-ne mai jos, in comentarii, multumim pentru participarea la dezbaterea noastra.
Pentru un copil in clasa 0 invatamantul gratuit la o scoala buna din oras inseamna: 200 lei rechizite, 110 lei caiete speciala, 120 lei uniforma+cravata+2 camasi, 50 lei calculator+multifunctionala, 100 lei alte cheltuieli (fondul clasei+paza scolii, etc). Deci un total de aproximativ 600 lei. Asta in prima luna de scoala. Vom vedea ce va mai urma. Marea problema e ca sunt multi parinti care nu isi permit aceasta suma si chiar cu aceasta suma platita, sistemul e la fel de prost si demodat. Nu exista nici o deschidere spre nou. Aceleasi informatii multe si inutile si aceasi atitudine de lehamite a clasei politice din ultimi 25 de ani fata de invatamant. De fapt pentru ei e benefica. Oameni mai putin educati=oameni mai usor de manipula
Problema nu este că educația costă, problema este că sistemul este unul PUTRED. Actualul sistem nu facilitează creșterea calității educației, (scoatem generații după generații de non-bacalaureați și licențiați șomeri) nu este atractiv nici pentru cadre (salarii de mizerie pentru dascăli). Singura facilitate pe care o oferă actualul sistem este sifonarea fondurilor (vezi dosarul Microsoft, vezi extinderile de clădiri acolo unde nu e imperios necesar, renovări anuale la același obiectiv, etc.) Soluția ar fi acordarea de ”tichete de studii” părinților de o anumită valoare pe care să le depună la unitatea școlară unde doresc să-și dea copilul. Din contravaloarea acestora statul să plătească pe acei dascăli care sunt ”căutați”. Numărul și specialitatea locurilor din învățământul mediu și superior să fie stabilit în baza unor PLANURI PE TERMEN MEDIU ȘI LUNG, (nu, cincinalul și planificarea nu este o invenție a comuniștilor). Așa nu vom mai avea sute licențiați în specializări care n-au nicio căutare pe piața muncii, sau absolvenți de liceu care n-au nicio meserie, iar acei dascăli care sunt profesioniști vor merge cu sacul după salariu în timp ce ceilalți vor face foamea.
Că costă, n-ar fi o problemă, dacă costurile s-ar referi la opționale și extra-uri pe care părinții și le doresc pentru copii. Problema e că costă normalitatea, că clasele și manualele necesită plată, că învățământul gratuit din constituție e doar o utopie, că programa școlară pretinde dotări inexistente. Dascălii devin slujbași ai sistemului iar preocuparea lor este mai mult să se conformeze inepțiilor sistemului decât să se dedice copiilor. Am avut bunici dascăli, de aceea mi-e atât de greu să văd ce nedrept e astăzi învățământul, când avem calculatoare față de vremea când bunica mea le punea povești pe pick-up. Parcă atunci aveau un minim necesar, acum au doar suplimentele și lipsește baza.