De cand s-a intrat in campania electorala in Romania, observ cu stupoare ca tinerii politicieni din Maramures pe care ii cunosc si ii urmaresc, adica acele personaje in care natiunea trebuie sau urmeaza sa creada, aleg sa arunce cu noroi in candidatii partidelor pe care ei nu le reprezinta.
Nimic nou sub soarele patriei am putea spune. Ce ma surprinde pe mine e discursul lor, care se vrea plin de speranta si ganduri bune, un discurs punctat insa cu atacuri directionate impotriva celor pe care nu-i reprezinta.
Am reactionat. Bineinteles ca replicile sunt clisee clasice: Ar ar trebui sa tac pentru ca eu nu sunt acolo. Ca am dat bir cu fugitii. Ca eu nu am fost in stare de nimic. Si tot felul de dude de genul asta.
Nu am vazut inca un tanar politician care sa faca propaganda partidului sub egida caruia respira, una curata, demna si clar informativa. Ca foamea e mare si ciolanul tot mai mic se vede pana si de aici de la capatul lumii.
Dar eu vin si intreb. Ce naiba de sanse are Romania, ce directie curata si atinsa de fair-play urmeaza aceasta tara atat timp cat cei care viseaza sa ajunga la putere aplica aceleasi clisee ordinare, primite direct in creierul lor tot mai neted la scolile alea de vara unde se inghesuie toti sa primeasca intelepciune?
Cum pot eu sa-i cred bine intentionati atata timp cat aplica fara gres faimosul dicton cu capra vecinului? Cum ii consider eu? Oh well… niste debusolati capabili de orice, atat timp cat cineva le da insigna de membru si le mangaie crestetul in timp ce pupa dosuri. Jenant.ro.
Imi spunea un interlocutor ca tinerii intrati in politica sunt cumva obligati sa joace pana la capat in jocul asta necinstit, ca sa poata schimba ceva. Eu consider insa ca daca joci pana la capat intr-un joc necinstit se lipeste necinstea de tine ca raia de capra. Consider acest gen de compromis o greseala majora. Din pacate ei, tinerii politicieni, nu.
