La sfârșitul săptămânii trecute domnul Cătălin Predoiu, omul despre care știam de dinaintea alegerilor din noiembrie că va conduce guvernul PNL dacă acest partid va prelua puterea, a anunțat că a constituit o echipă care lucrează deja la un program de guvernare, în eventualitatea destul de probabilă că echipa Ponta va cădea, iar traseiștii din parlament vor înclina barca puterii către partidul aflat pe valul victoriei prezidențiale.

Am văzut știri la unele televiziuni despre echipa care muncește la acest program de guvernare și am avut senzația că trăiesc un coșmar. Am avut din nou certitudinea că domnii din proaspătul PNL, fie ei foști liberali sau foști PDL-iști, nu au înțeles nimic din fenomenul electoral de pe 16 noiembrie, au dat uitării principiile și promisiunile viitorului nostru președinte și se grăbesc hămesiți să își taie felii groase din tortul guvernamental deocamdată virtual.

Pe lângă câteva nume respectabile și care prezintă ceva garanții, dacă nu de competență măcar de onorabilitate încă necompromisă, în echipa cu care Cătălin Predoiu își redactează proiectul, adică își stabilește obiectivele, strategiile, resursele, etapele de parcurs și acțiunile concrete, am regăsit niște balauri ai fostelor guvernări care mi-au dat fiori reci și m-au determinat să reiau în acest articol ideea măturii și a fărașului, absolut necesare și urgent de folosit în tabăra liberală.

Potențialii miniștri deosebit de siniștri, care au dat deja dovada incapacității profesionale sau morale de a exercita o funcție publică de asemenea nivel și care totuși stau la masa potențialului guvern Cătălin Predoiu sunt, la o scurtă enumerare: Traian Igaș și Victor Paul Dobre pentru Administrație și Interne (din nou?), Anca Boagiu și Ludovic Orban la Transporturi (iar?), Gheorghe Ialomițianu la Finanțe (iar?), Teodor Atanasiu la Apărare (din nou?), dinozaurul Radu F. Alexandru la Cultură și încă o seamă de anonimi din eșalonul al doilea al celor două partide, toți oameni care fac parte din actualul parlament. Mai apar pe listă și câteva propuneri comice, cum ar fi Marian Petrache și Alin Tișe la Dezvoltare Regională sau Daniel Buda la Justiție, persoane ale căror apariții publice nu au făcut de-a lungul vremii decât să întărească imaginea de improvizație, incompetență veselă și impostură plină de tupeu care definește clasa noastră politică.

Indiscutabil, cel mai sinistru nume de pe lista lui Predoiu  este al lui Eugen Nicolăescu, măcelarul peltic al Sănătății, contabilul care a făcut praf sistemul sanitar și a schimbat mai des decât șosetele listele cu medicamente compensate, generatoare de comisioane, șpăgi și profituri imense pentru comercianții de pastile. Singurele nume luminoase din această înșiruire sunt Lucian Isar la Economie și Lucia Varga la Mediu, dar din partea foștilor pedeliști la aceleași portofolii candidează eternele Sulfina Barbu și Andreea Paul, unele dintre multele celebrități cu gură mare și fără recomandări profesionale credibile din acest guvern de umbre. Mai reprezintă o speranță firavă mai tinerele și încă necompromisele Alina Gorghiu și Raluca Turcan, persoane ceva mai agreabile și cu un discurs ceva mai evoluat, dar care tot nu prezintă o garanție de competență și autoritate morală.

Oamenii ăștia sunt azi pe cai mari, deja se închipuie deținători ai puterii și fac scenarii pentru momentul în care vor înhăța pita și cuțitul. Au uitat sau nu au înțeles niciodată că alegerile nu le-au câștigat ei, ci le-au pierdut ceilalți și că puterea președintelui ales Iohannis vine din stradă, din revoltă și din dorința de schimbare radicală a ÎNTREGII CLASE POLITICE. Oamenii ăștia nu înțeleg sau nu vor să recunoască faptul că nu există diferențe majore de calitate, competență și comportament între ei și ceilalți, din tabăra roșie, că toți fac parte din același sistem putred și profund corupt, care îi ține și ne ține captivi în sărăcie, minciună, jaf, corupție și incompetență plină de tupeu. Nu este nicio diferență între prostia pură a doamnei Petrescu de la Finanțele lui Ponta și imbecilitatea lălăită a domnului Nicolăescu, între impostura de general al izmenelor a lui Gabriel Oprea și înțepeneala buhăită de șprițuri a lui Teodor Atanasiu.

Este ca și cum omul de azi al lui Ponta de la Agenția pentru Restituirea Proprietăților ar fi înlocuit direct cu Dorin Cocoș sau cu varianta lui de protocol, Elena Udrea. Se pregătește o nouă tragere în țeapă televizată și manipulată ordinar a adevăratului învingător al alegerilor din noiembrie, alegătorul român. Clasa politică se pregătește in corpore de o nouă scamatorie prin care să își salveze pielea temporar, mizând pe faptul că românul are memorie scurtă și că mămăliga explodează greu, tot la 25 de ani, iar anul ăsta deja a făcut-o, pe 16 noiembrie. Se schimbă astfel doar deținătorul temporar al ciolanului, nu apar modificări în mentalitatea, procedurile, procesele, eficiența și calitatea guvernării.

Nu poate exista în România de astăzi o guvernare legitimă și competentă fără ca aceasta să fie produsul unor alegeri anticipate, în care oferta politică a partidelor actuale să se schimbe consistent și în care strada, societatea civilă și poporul de pe Internet să își trimită un număr relevant de reprezentanți. E vremea ca în parlament și la exercitarea guvernării să primeze competența, decența, asumarea responsabilității, transparența și inteligența. Ori, cu numele pe care le vedem adunate pe lista acestui guvern din umbră, avem garanția că dezastrul cauzat de impostură și incompetență va continua, doar figurația de la butoane fiind alta, pentru o vreme.

Deocamdată, omul în care ne-am pus speranța de mai bine se odihnește într-o bărcuță prin Bahamas, iar singurii noștri aliați, ai cetățenilor, sunt procurorii de la DNA, care nu pot răzbi singuri în bătălia mult prea complicată cu balaurul transpartinic al minciunii, hoției și imposturii. Cade guvernul Ponta? Foarte bine: guvern de tehnocrați pentru 6 luni, alegeri anticipate în iunie, curățenie generală în candidaturile pentru parlament și abia apoi guvern politic. Altfel, ne furăm iar căciula și ne mirăm că facem mereu pneumonie.