Ma feresc de stereotipuri, de judecati de valoare generalizate despre diferite categorii sociale, profesii, etnii sau sexe. E una dintre modalitatile facile de eludare a oricarui efort de intelegere a cauzele care stau la baza multor rele din jurul nostru. Judecata preferata de majoritatea e: „Toti politicienii sunt hoti”. Cu asta am rezolvat toate problemele acestei tari. Ei duc toata vina, si gata! Foarte putini vor nega aceasta propozitie. Vom putea formula si alte asemenea judecati care sa primeasca consensul general: „Toti medicii sunt spagari”, „Toti profesorii sunt milogi” sau „Toti ziaristii sunt vanduti”. Nu putem nega ca exista un adevar in spatele acestui folclor si ca ele nu sunt deloc acceptate de cei din interiorul profesiilor mai sus blamate.
Regretabil e ca multe dintre aceste profesii nu au fost capabile sa-si creeze sisteme si procese interne curative care sa actioneze pentru o insanatosire a imaginii lor. Sindicatele, colegiile, cluburile de presa si-au demonstrat inutilitatea in acest sens. E un esec post-decembrist, un esec etic al multor profesii, acela ca nu si-au creat organisme si coduri deontologice care sa sanctioneze eficient din interior orice derapaj.
In aceasta situatie se afla si o profesie cu o contributie esentiala la sanatatea morala a societatii noastre, presa. Nu se spune despre presa ca e „cainele de paza a democratiei”? Am constatat insa ca peisajul presei romanesti, taramurile maramuresene nefacand exceptie, e populat doar de cativa ciobanesti mioritici. In rest, e plin de catei sicateluse de companie, tinuti in lesa de diversi politicieni, raspunzand loial la comenzile lor. De cand fratii nostri in latinitate au depasit pragul deontologic de nu lucra la politician, prin aparitia imperiului mediatic al lui Berlusconi, mass-media romaneasca a devenit o permanenta tentatie pentru politicieni. Nu pot sa-i acuz pe politicienii care cumpara sau detin ziare, televiziuni, radiouri decat in masura in care si legea o face. E o ispita la care nu pot rezista.
Mi se pare mult mai reprobabil ca aceia care isi spun ziaristi accepta sa fie in simbria unor politicieni. Atunci cand vorbim despre independenta presei cred ca toti ne gandim la a nu fi in simbria niciunui politician sau partid si la nimic altceva. Nu exclud simpatii, parteneriate, colaborari intre politicieni si jurnalisti, dar condamn orice relatie pecuniara intre ei. Acest tip de relatie ar trebui sanctionat si de consumatorii de presa, prin refuzul de a frecventa o asemenea media cumparata.
Cred ca profesia de ziarist e una dintre cele mai nobile meserii. Un ziarist e in primul rand in slujba ADEVARULUI si el e dator sa-l aduca in societatea in care traieste cu orice pret. Nimeni si nimic nu trebuie sa se interpuna intre el si adevar, nici patronatul, nici politica redactionala, nici macar redactorul sef. Codul deontologic cel mai puternic trebuie sa-i fie propria constiinta si cunostinta propriei misiuni. Am pierdut mult in acesti 25 de ani postdecembristi ca natie si pentru ca multe constiinte din presa s-au vandut.
De aceea, salut cu bucurie si speranta orice demers jurnalistic care nu este in simbria niciunui politician si-l consider un pas spre o comunitate capabila sa-si creeze propriul sistem imunitar. Succes MARAMURESENII.ro!
