Ioan Cătălin Sălăjan este un artist liber profesionist, având ca obiect de lucru metaloplastia (procedeu de obținere sau modelare a unui material care are caracteristicile unui metal și ale unui material plastic). A fost pasionat de desen încă de la o vârstă fragedă, iar talentul pentru metaloplastie i-a fost descoperit de directorul liceului. Acesta l-a ajutat pe Cătălin să-și expună primele lucrări pe holul liceului, iar ulterior i-a oferit o sală pentru a-și amenaja un mic atelier.
Ioan s-a născut în București, mama sa fiind bucureșteancă, iar tatăl său sătmărean. Până la urmă, tatăl său a decis să se reîntoarcă pe plaiurile natale și prin diverse împrejurări, familia s-a mutat în Baia Mare, unde Cătălin și-a urmat studiile.
”Aceste poze făceau parte dintr-un context, dar au zburat în altă parte…sunt făcute la colonia pictorilor în 1973 când se lucra la sfatul bătrânilor de Vida Geza…Vida angajase un sculptor care să cioplească în piatră ansamblul care astăzi este parcă în fața prefecturii…sunt eu cu sculptorul..parcă Florescu îl chema”, spune Cătălin.
În 1973 a terminat liceul, a dat examen pentru a intra la institul Nicolae Grigorescu unde, din păcate, nu a intrat și a început să se orienteze spre altceva. A lucrat în diferite domenii, iar din 2011 a decis să-și urmeze pasiunea.
– De cât timp ați ales să vă urmați visul?
Pasiunea pentru metaloplastie mi se trage din 1968, an în care am vizionat în Baia Mare o expoziție superbă de metaloplastie a maestrului Ștefan Kozma. Metaloplastia am descoperit-o singur, sunt autodidact, nu m-a învățat nimeni și nici nu cred că avea cine în acele vremuri (nu prea are cine nici in ziua de azi. Mai menționez că, din 1975 și până în 2011, nu am lucrat deloc metaloplastie..lucram în fabrică…mult…și sâmbete și duminici…era o nebunie….apoi după 1989 a urmat o altă nebunie și mai mare care a culminat în 2004 cu falimentul fabricii unde am lucrat. După care am lucrat în mediul privat..iar în aprilie 2011 a venit revelatia. M-a găsit și m-a contactat pe Facebook o prietenă din copilărie Deanna St. care locuiește de peste 25 de ani în Australia si care era curioasă să știe ce mai lucrez (în artă). Când a aflat că de fapt eu nu mai lucrasem nimic de aproape 40 de ani s-a supărat și m-a determinat să mă reapuc (foarte timid) de lucru. Deci, ei îi datorez revenirea mea artistică. Am redescoperit plăcerea de a lucra pe zi ce trecea mi-am perfecționat și reinventat tehnica de lucru. În decembrie 2011 m-am înscris în AAP Satu Mare (Asociatia Artistilor Plastici) și de atunci am participat la toate expozițiile de grup și personale la Satu Mare și Castelul din Carei..în alte localități nu pot participa datorită transportului si a fragilitatii lucrărilor.
Înger păzitor, aluminium, 50/50 cm
– Cum începe modelarea materialului? Care este întreg procesul?
Tehnica mea în metaloplastie? Nu stiu ce să spun…este una atipică…de multe ori mă gândeam la ea ca la nonconformismul tehnicii de pictură a lui Adrian Ghenie..păstrând proporțiile bunului simt. Așa cum Ghenie nu pictează cu pensule tot așa nici eu nu lucrez clasic cu ciocane, dornuri, zgomot. În copilărie așa lucram, acum lucrez doar prin presare cu tot felul de scule confecționate de mine sau de prieteni: din lemn, polimeri și totusi scot reliefuri de 2,3,4. Unele porțiuni le finisez pe sticlă (geam), care este un material neted și dur, iar tabla iese perfect plană și netedă. Lucrez numai în aluminiu de 0,4 sau mai rar de 0,5 mm. În copilărie lucram și în cupru, însă acum nu mai îmi place.. poate și datorită faptului că nu doresc să lucrez sau sau se confunde arta mea cu artizanatul. Nu am nimic împotriva artizanilor sau a artizanatului, însă eu nu doresc să fac așa ceva.
Fotografiile de mai jos reprezintă lucrări concepute acum 40 de ani.
– Fiecare lucrare este o poveste. Ce vă inspiră în crearea ei?
Într-adevăr, fiecare lucrare este o poveste, iar eu privesc sau mai bine zis tratez fiecare lucrare ca pe un haiku (mic poem japonez), simboluri…în general, lucruri mărunte care scapă tematicii mărețe…mai mult sugestionez tema și las privitorul să-și imagineze o posibilă continuare sau reflexie…
Relax 8,aluminium,50x50cm
– Cum s-a transformat pasiunea dumneavoastră într-o afacere? Cum se pot achiziționa lucrările dvs?
Nu privesc arta mea ca o afacere și nici nu doresc să scap cu orice preț de lucrările mele…de cele mai multe ori ma despart foarte greu de ele…ele mă încurajează să fac altele..să evoluez și să-mi schimb stilul sau maniera de lucru.
– Cum privesc oamenii această activitate?
Interesantă întrebare…să fiu cinstit…în ziua de azi este o tehnică scumpă la vedere, iar dacă o să priviți mai atent și pe facebook, toată lumea parcă este setată pe pictură, pe culoare și mai puțin pe grafică, metal, sculptură…cu toate că acești oameni nici nu realizează cât de bine dă într-o casă o lucrare în metal. Până de curând am avut o expoziție la Gold Plaza unde am expus 71 de lucrări. Când vezi într-o sală 70 de lucrări, probabil mai puțini își imaginează o lucrare sau două pe un perete acasă…(și Doamne cât de bine arată…)
Mai multe detalii și fotografii găsiți pe pagina de facebook Metaloplastie-Salajan Art.
