Porunca a noua este: „Sa nu marturisesti stramb impotriva aproapelui tau” (les. 20, 16).
“Urmare scrisorii aparute in presa, sub titlul: ”BOR se comporta mai rau decat fostul PCR!”, alcatuita de preotul Andreica Grigore, fost protopop de Viseu, va comunicam urmatoarele: In 18 februarie 2016, Parintele Andreica Grigore a fost invitat la resedinta eparhiala din Baia Mare pentru a da explicatii atat in fata Preasfintitului Iustin Sigheteanul, cat si in fata intregii Permanente Eparhiale.
Prea Cucernicia Sa nu a negat faptul ca el este autorul acestei scrisori, insa a marturisit ca era intocmita in vederea unor discutii in cadrul unei viitoare conferinte preotesti din Protopopiatul Ortodox Roman Viseu, fara a avea intentia ca ea sa apara în presa, justificand aparitia ei ca fiind actiunea unei alte persoane care avea si ea aceasta scrisoare.
Pentru imaginea nefavorabila adusa Bisericii, Pr. Andreica Grigore si-a recunoscut vina si si-a cerut iertare pentru greseala facuta. In consecinta, s-a hotarat sa-i fie dat un avertisment din partea conducerii Episcopiei Ortodoxe a Maramuresului si Satmarului, cu mentiunea ca o eventuala recidiva va fi sanctionata disciplinar potrivit Statutului de organizare al Bisericii Ortodoxe Romane”, se arata in comunicatul de presa al Episcopiei Ortodoxe Romane a Maramuresului si Satmarului.
Dezvoltand un pic Porunca a 9-a, iata ce invataminte se desprind din Biblie: „Aceasta porunca opreste minciuna, care inseamna tainuirea cu stiinta si vointa a adevarului, pentru a insela, rataci si pagubi pe altul. Minciuna se savarseste cu vorba, cu scrisul, cu fapta sau si numai cu anumite semne, sau cu tacerea. De pilda, cineva stie ca ceea ce se spune despre altul nu este adevarat si, totusi, nu arata adevarul, ci tace, zambeste sau face un semn de intarire a celor spuse”.
Recitind comunicatul Episcopiei cat si scrisoarea parintelui Grigore Andreica, se vede chiar si din inaltimile albastre cum cei care au gandit comunicatul de presa ne mint de la primul pana la ultimul cuvant, incalcand flagrant Porunca a 9-a. Acest comunicat nu e decat dovada ca sfintii parinti nu au facut decat sa bage gunoiul sub pres, umilindu-l si mai mult pe preotul Andreica. Acesta, intr-un moment de disperare si sinceritate a incercat sa produca o mica revolutie in sanul BOR. Prea Cucernicia Sa demonstreaza in cuvinte simple si clare cum a ajuns sa fie administrata Biserica si care este comportamentul preotilor cu functii de conducere. Nu mai lungim vorba, mai ales ca am vazut ca preotul Andreica a ingenunchiat, si-a pus cenusa in cap si a fost iertat. De azi inainte, pacatosul de el isi poate savura linistit pensia pana la adanci batraneti.
Revenind la minciuna si la Porunca a 9-a, este minciuna un pacat? Hai sa vedem ce spun textele de referinta pe care Biserica isi fundamenteaza existenta:
„Credinciosului ii este dat de Dumnezeu sa caute, sa cunoasca si sa marturiseasca adevarul, avand ca talmaci al gandurilor si simtamintelor sale, graiul. Minciuna, facand rea intrebuintarea de grai, nesocoteste acest dar de mare pret cu care este inzestrat numai omul, si prin aceasta injoseste pe omul mincinos si pagubeste pe ceilalti semeni. Minciuna este primejdioasa, fiindca se furiseaza pe nesimtite in sufletul omului, prinde radacini si numai cu mare greutate poate fi scoasa.
Minciuna este lucrul diavolului, care printr-o minciuna i-a facut pe cei dintai oameni sa calce porunca lui Dumnezeu si de atunci indeamna mereu la acest pacat. De aceea, in Sfanta Scriptura diavolul este numit: „Tatal minciunii” (Ioan 8, 44). Dumnezeu uraste minciuna: „Buzele cele graitoare de minciuna sunt uraciune inaintea Domnului” (Pilde 12, 22). Fiind fapta urata, minciuna nu poate ramane fara pedeapsa. Daca uneori scapa de pedeapsa oamenilor, nu poate scapa insa nicidecum de pedeapsa lui Dumnezeu, caci: „Partea… tuturor celor mincinosi este in iezerul care arde, cu foc si cu pucioasa, care este moartea a doua” (Apoc. 21, 8).
De aceea, Sfanta Scriptura ne indeamna sa ne ferim de pacatul minciunii: „Nu va mintiti unul pe altul” (Col. 3, 9). Sau: „Lepadand minciuna, graiti adevarul fiecare cu aproapele sau, caci unul altuia suntem madulare” (Efes. 4, 25)
Nu stim ce au discutat cei din conducerea Episcopiei Maramuresului si Satmarului cu preotul Andreica. BOR este o institutie in care democratia nu exista, exista doar ascultare. Din moment ce ai hotarat ca vrei sa „intri pe poarta bisericii ca slujbas” nu mai ai cale de intors, decat prin excomunicare. Preotul Andreica nu a fost excomunicat, chiar daca a facut, in scris, afirmatii extrem de grave si pe care cu siguranta ca le-a discutat inainte cu familia, prietenii si chiar cu preotii din Protopopiatul Viseului. Lucrurile spuse nu sunt o noutate. Noutatea este ca ele au ajuns publice si, intarite de un fost protopop, capata o greutate foarte mare si o credibilitate greu de contestat.
Este dator crestinul (mai ales preotvfiind) sa spuna intotdeauna tot ceea ce stie?
„Datoria adevarului nu cere intotdeauna marturisirea tuturor celor stiute. Ea este ingradita prin datoria de a pastra nedescoperite lucrurile care ni s-au incredintat pe temeiul increderii in cuvantul nostru ca vom pastra tacerea (datoria discretiei, adica a pastrarii celor incredintate spre a nu fi destainuite). De asemenea trebuie pastrate nedestainuite si lucrurile in legatura cu slujba fiecaruia, dupa cum cere legea (Datoria secretului profesional)”, citim in http://www.crestinortodox.ro/
Ii lasam pe cititorii nostri sa analizeze ultima parte a textului care ne arunca in ceata, pe noi cei care am ridicat pana acum doar semne de intrebare. Daca minciuna este un pacat, atunci tainurea adevarului este o virtute?
