Multa lume stie ca presa este numita  “a patra putere in stat” . Rolul ei major este de a informa publicul atunci cand primele trei puteri (executive, judecatoreasca si legislativa) isi fac de cap.

Nu-i de mirare ca toate cele trei puteri au tendinta de a imblinzi puterea presei pentru “a da bine la public”.

Ce ar trebui sa faca publicul in aceste conditii? Multe ar putea face, dar deocamdata eforturile sunt prea mici, raportate la presiunea care se face pentru a ramane in banca noastra. Un exemplu ar fi aceasta platforma online, maramuresenii.ro, care ofera o sansa tuturor celor care sunt dezamagiti de independenta presei existente sa participe la formarea unui nou pilon al presei care conteaza.

Eu cand aud despre independenta presei imi aduc aminte de prima mea tangenta cu un jurnalist din Romania. Cu 10 ani in urma, pe cand eram elev in clasa XII (in Botosani) stateam intr-un internat dotat cu pedagog(supraveghetor), ore de masa, program de somn si ora de inchidere a caminului, tot la ce poate visa un parinte de la tara care isi trimite copilul la studii.  Dar ce nu stiau parintii este ca baietii din clasa  IX-a erau batuti si umiliti prin diferite metode.

Dupa cateva luni de asteptare ca problema sa se rezolve din interior, am hotarat sa caut un jurnalist din presa locala si sa-i “torn” totul lui sperand ca vor afla parintii celor care erau maltratati. In pofida asteptarilor mele articolul n-a aparut, iar a doua zi de dimineata am fost chemat de directoarea liceului si acuzat ca am vrut sa ponegresc imaginea liceului . Dupa o luna presa locala totusi a scris despre soarta copiilor din acel internat ca urmare a ridicarii de catre ambulanta a unui baiat lesinat in timp ce primea lovituri de la colegii mai mari.

„Tacerea” jurnalistului a ramas un mister pentru mine pana cand nu am facut legatura ca directoarea liceului era in acelasi timp si sotia primarului.

In incheiere, vreau sa adaug ca astazi cand banii sunt cei care dicteaza ce stiri sa ni se serveasca, noi cei care formam societatea romaneasca avem nevoie disperata de voci care sa ne reprezinte interesele, avem nevoie de  proiecte media puternice, bazate pe oameni cu mintea deschisa care sa poata contrabalansa presa la comanda.