Teatrul ARARAT prezintă: Bigudiuri, sau cum să furi un strop de fericire

Teatrul ARARAT prezintă: Bigudiuri, sau cum să furi un strop de fericire

În jur de 40 de persoane au asistat joi, 1 septembrie, în sala amfiteatru a Casei de Cultură din Baia Mare, la punerea în scenă a piesei ”Bigudiuri”, în regia lui Claudiu Pintican. Pe o bună parte dintre spectatori i-am văzut, în ultima lună, și la celelalte spectacole. Stagiunea teatrului Ararat a început în luna aprilie și are program ”non stop”, punând în scenă 7 piese diferite până acum. Am asistat la 4 dintre acestea până acum, iar spectacolul ”Bigudiuri” mi-a atras atenția în mod special.

Comedia a fost scrisă de Mimi Cornel Brănescu, cunoscut ca și actor îndeosebi pentru rolul principal din filmul ”Marți, după Crăciun” (2010) sau pentru aparițiile sale din ”Boogie” (2007), ”Medalia de onoare” (2009) sau ”Poziția copilului” (2013). Cariera de dramaturg a început-o chiar cu piesa ”Bigudiuri”, având premiera în 2004, la Teatrul Nottara din București. ”Gunoierul” este o altă piesă scrisă de același autor, jucată la teatrul Ararat. Reținem că Mimi Brănescu este scenaristul binecunoscutului serial ”Las Fierbinți”.

Decorul, realizat de Mirela Stan este complex tocmai prin simplitatea lui: ciorapi de damă care atârnă din tavan, un lighean metalic de culoare roșie, plus cutii multifuncționale cu rol de pat și masă. Acestea, alături de pereții bătrâni ai casei de cultură, reprezintă cu succes tripla prezență feminină într-o încăpere sărăcăcioasă, de pe strada Norilor. Numele străzii este bine ales, ținând cont de faptul că cele trei femei trăiesc izolate, într-o atmosferă cel puțin apocaliptică, unde bărbații nu-și au locul.

111

Avem de-a face, deci, cu trei femei: bunica Urioletta, (Dana Ilie Bărbosu) – o fostă prostituată, care își terorizează fiica, Marinetta (Sanda Savolszky) și nepoata, Olinetta (Ruxandra Lăzărescu). Bătrâna, când optimistă, când pesimistă, are o singură dorință – să primească un răspuns, după ani lungi de așteptări, la contestația făcută la un concurs de miss. Fiica ei, Marinetta, pare a fi singura conștientă de realitatea cotidiană. Regretă faptul că nu i-a putut oferi o educație adecvată fiicei ei. Vrea să primească și să ofere iubire, însă nu are cui. Olinetta suferă de drama primei iubiri, o iubire imposibilă. Se îndrăgostește de Animir, un banal ușier, care o respinge de nenumărate ori, lăsând-o mereu confuză.

Prezența celor trei femei într-o încăpere atât de mică e sufocantă și generează animozități violente, cel puțin în limbaj. Disputa începe în momentul în care Olinetta ajunge acasă și vorbește despre Animir cu mult patos. Datorită lipsei contactului cu bărbații (Marinetta a crescut fără tată, iar soțul ei, Igor, a murit), și celelalte două femei par a fi interesate de acest ușier, despre care bunica spune că vrea ”să vină să ne bâțâie… ușile”. Olinetta vrea să meargă cu el în Africa, căci viața alături de familia ei îi pare un chin. Bunica îi fură nepoatei sale trotineta, gest care simbolizează imposibilitatea plecării fetei.

Cele trei femei își exprimă, pe rând, ofurile, fiecare dintre ele dorind să părăsească ”coconeața” în care locuiesc. Ajung la concluzia că ”viața este o jigodie” și că ele nu au fost niciodată fericite. Marinetta îi adresează mamei sale trei întrebări: ”De ce m-ai făcut?”, ”De ce mai trăim noi?” și ”Tu știi că io știu, mamă?”. Răspunsurile bătrânei dame sunt pline de ironie.

222

În ultima parte a comediei, în modesta locuință a femeilor își face apariția poștașul Nicholas Loyman (Claudiu Pintican). Acesta este uimit de faptul că există oameni în partea aceasta a orașului. Îi dă Uriolettei o scrisoare. Era răspunsul contestației femeii – a urcat un loc în clasament. Urmează unul dintre cele mai amuzante șiruri de replici din piesă când femeia, tupeistă și încrezătoare, cere un pix și o foaie și îi zice poștașului: ”fă-te capră!”. Acesta imită capra prin onomatopee, când femeia voia, de fapt, să-i folosească spatele pe post de masă, pentru a scrie o altă contestație. Această dominare irațională a femeii asupra bărbatului reprezintă, aș spune, și principalul motiv pentru care bărbatul este, în lumea din această piesă, în prag de extincție.

Femeile profită de prezența masculină din cuibușorul lor și își încearcă norocul cu poștașul. Acesta spune că, în alte circumstanțe, le-ar fi violat pe toate trei, deodată chiar, însă acum e îndrăgostit și promis unei femei. Damele sunt invidioase pe fericirea lui. Tocmai de aceea, la plecarea lui Nicholas Loyman, bătrâna îi fură verighetele, că doar e ”prea fericit”.

333

Este important de știut că titlul întreg al piesei este ”Bigudiuri, sau cum să furi un strop de fericire”. Bigudiurile, ca obiecte palpabile, există doar în părul Marinettei, în prima parte a piesei. Tot atunci, Olinetta este trimisă la magazin după bigudiuri, pentru ”a acri ciorba”. În sens conotativ, bigudiurile, ca obiecte femeiești, simbolizează cochetăria celor trei femei – care este și motivul pentru care trăiesc izolate și nu au ”noroc” la bărbați.

Jocul actoricesc a fost, în opinia mea de devorator amator de teatru, unul bun. În cele 60 de minute cât a durat piesa, am fost captivat întrutotul și am râs pe săturate. Cei curioși de următoarea punere în scenă a piesei ”Bigudiuri” sau a altor piese ale teatrului independent ARARAT, pot urmări programul pe site-ul teatrului sau pe pagina lor de facebook.

Comentează simultan aici și pe Facebook:

Comentarii

Alexandru BONAȚ

Alexandru BONAȚ

Tânăr student, dornic de a învăța lucruri noi și de a le împărtăși cu ceilalți. Îmi doresc curățarea mizeriei morale a societății, nu mascarea ei. Îmi propun să șterg praful de pe subiecte demult uitate, să pun într-o lumină bună ideile faine și să contribui la demascarea și eliminarea tuturor celor care pot fi numiți microbi ai comunității. Ce pot să zic? Sunt ambițios.



Fara comentarii

Scrie un comentariu
Momentan nu sunt comentarii! Poti fi primul care comenteaza acest articol!

Scrie un Comentariu

Adresa de e-mail nu va fi publicata
Campurile marcate sunt obligatorii*