Impostura în campanie

Impostura în campanie

Cum de ajungem mereu ca destinul nostru să fie decis de politicieni mediocri?

Unul dintre răspunsuri ni-l oferă, în editorialul său  de week-end, o personalitate marcantă a vieţii publice: „trăim sub invazia unor anonimi fuduli, care nu au făcut nimic semnificativ în viaţă, înafară de prestaţia lor zeloasă prin diverse studiouri TV” (Andrei Pleşu). În absenţa criteriilor de evaluare, este tot mai evidentă complicitatea electoratului privind acceptarea incompetenţilor, descurcăreţilor oportunişti, impostorilor, puşcăriabililor.

O faţetă a corupţiei este cea intelectuală, devenită azi tot mai contagioasă. Impostura intelectuală a generat o goană furibundă în dobândirea oneroasă de titluri academice, care au rostul de a confirma statutul noilor îmbogăţiţi prin furt din banul public. Inflaţia doctoratelor din zona „academiei de ştiinţe ale securităţii naţionale” contrastează scandalos cu vulnerabilităţile societăţii româneşti, privind sănătatea publică, plagiatul ca sport naţional ori imixtiunea „serviciilor” în justiţie şi jocuri politice de culise. Fitecine, purtători de tichie de mărgăritar au „realizat lucrări ştiinţifice” pe bandă tipografică, prin trafic de influenţă.

Campania electorală maramureşeană  abundă de candidaţi, purtatori ipocriţi de straie ţărăneşti, nefiind legitimaţi de iubirea de cultură tradiţională, ci de setea lor de putere pentru privilegii. Zestrea maramureşeană este bună doar în campanie, de pus în rama selfie-ului lor festivist, în vreme ce cultura populară este tot mai compromisă. „Mai vreau odată” pare un refren de succes, în ciuda prăpădului lăsat de  managementul catastrofic al judeţului şi de insignifianta prestaţie parlamentară. De ce le reuşeşte travestiul? Pentru că spiritul gregar îl tolerează, fără explicaţii raţionale.

Chiar dacă unora nu le plac vorbele memorabile ale lui Petre Ţuţea, musai să admitem că „există fisuri în aparatul social şi de stat prin care se prelinge încet impostura” şi, astfel, se furişează şopârlele la conducere. Ne întrebăm din nou, de ce e tolerată imoralitatea în politică? Pentru că românul, din fire,  are o duplicitate vicleană, supunere instinctivă, voinţa slabă şi nestatornică. Conştiinţa socială a intrat în disoluţie.

Prin găurile mantiei voastre se întrezăresc vanităţile. Ştim că faţa ipocritului se ascunde sub noaptea măştii.

Ce e de făcut când nu mai e nimic de făcut? Mobilizare. E de făcut! Înainte de a vorbi despre justiţie socială, însă, trebuie să realcătuim societatea, având conştiinţa trează. Altfel…cântăm acelaşi refren:

Pleac-ai noştri, vin ai noştri!

E sloganul cunoscut;

Iarăşi am votat ca proştii!

Şi…cu asta ce-am făcut?

Andrei BĂRBOS

 

Comentează simultan aici și pe Facebook:

Comentarii

REDACTIA Maramuresenii.ro

REDACTIA Maramuresenii.ro

Puteti contacta Redactia Maramuresenii.ro prin e-mail la redactia@maramuresenii.ro. Va vom raspunde prompt.


Fara comentarii

Scrie un comentariu
Momentan nu sunt comentarii! Poti fi primul care comenteaza acest articol!

Scrie un Comentariu

Adresa de e-mail nu va fi publicata
Campurile marcate sunt obligatorii*