Este deja arhicunoscut ca focalizarea pe aspecte pozitive alimenteaza cu energie ceea ce este pozitiv si viceversa. Insa nu putem ignora laturile defectuoase ale societatii, fiindca, neglijandu-le, perpetuam blazarea in acel „merge si-asa” specific plaiurilor noastre mioritice. Nu, nu merge si-asa, ci hai sa punem pe roate lucrurile ca sa mearga BINE.

Va voi povesti o experienta personala, din 13 (!) octombrie a.c., cand am revenit dintr-o excursie, de la Petrosani in Baia Mare. Am inceput pe segmentul Petrosani – Simeria, cu un microbuz trist si friguros, in care calatoream doar doua persoane, plus soferul. Din Simeria aveam legaturi bune la tren, asa ca am ales caile ferate romane, beneficiind de un plus de confort si mobilitate. Urma sa schimb, pe traseul Simeria – Baia Mare, trenuri la Teius si Apahida, avand la dispozitie pentru transbordare 5 si respectiv 11 minute – deci destul de strans, dar suficient. Insa nu bine pornim din Simeria, cand constat ca se lucreaza intens la inlocuirea si modernizarea terasamentului, fapt pentru care trenul oprea mereu intre statii si circula cu o viteza de te plictiseai privind pe fereastra. Initial mi-am zis ca asa o fi ritmul prin zona, dar pe masura ce ne apropiam de Teius am realizat ca acumulam o intarziere din ce in ce mai ingrijoratoare. Conductorul ne-a linistit ca „tine” trenul de legatura din Teius, asa ca ne-am mai relaxat un pic, insa la cele 45 de minute intarziere adunate pe un traseu de doar 2 ore ma intrebam neincetat daca vor „tine” si trenul de legatura din Apahida. Mai aveam circa 2 ore si jumatate pana sa aflu…

Ajunsi in Teius, cei cativa care mergeam mai departe trecem in trenul care fusese „tinut” pentru noi si ne urnim foarte rapid, cu sperante ca vom putea reduce retardul suficient incat sa prindem si legatura din Apahida. Cum speranta moare ultima, am nadajduit pana in ultima clipa ca voi ajunge acasa la ora planuita. Surpriza fu insa amara cand am coborat si am constatat ca nu era nici tipenie de tren in gara Apahida, o gara „de poveste”, in care nici bilete de calatorie nu se pot cumpara si unde m-am trezit singur cu impiegatul. M-am repezit la el gafaind, cu rucsacul greu intr-o mana si un cadou voluminos pentru logodnica in cealalta, cu speranta ca imi va furniza o scanteiuta care sa-mi reaprinda speranta ca pot ajunge in Baia Mare in aceeasi seara – deja intunericul greu potenta mohoreala garii pustii. Domnul impiegat mi-a spus ca regreta ca n-a putut „tine” trenul, fiindca 40 de minute insemna prea mult si-i trebuia aprobare de la Bucuresti, iar conductorul – care nu dadea, ce-i drept, raspunsuri incurajatoare intrebarilor mele repetate – nu a intervenit telefonic in acest sens. M-a „linistit” ca peste o ora am tren pana in Dej, unde voi putea cere la ghiseu sa mi se restituie din bani – el neavand nicio treaba cu biletele –, iar a doua zi dimineata voi putea lua alt tren pentru Baia Mare. Deci sa dorm in gara… ce romantic, nu-i asa?

Zis si facut, am asteptat o ora dupa trenul de Bistrita, iar in Dej mi-am revendicat dreptul de a fi despagubit, restituindu-mi-se jumatate din costul biletului Apahida – Baia Mare. Deci exact cat am pierdut pe distanta ramasa pana la destinatie, Dej – Baia Mare. Bun, dar pentru „cazarea” in gara din Dej, pana a doua zi dimineata, cam cat mi s-ar fi cuvenit???

Noroc ca am relatii la o companie de transport din Cluj-Napoca si am prins, prin interventii la sofer, ultima cursa Cluj-Napoca – Baia Mare, altfel as fi beneficiat de o noapte „de vis” in „moderna” gara din Dej. Dar totul e bine cand se termina cu bine si, odata depasita situatia, te poti amuza de stresul si de nervii pe care ti le-a cauzat.

Intrebarea pe care as vrea s-o pun aici reprezentantilor Companiei Nationale de Cai Ferate CFR SA este ca, din moment ce se stie ca au loc lucrari pe terasament care vor duce la intarzieri ce pericliteaza transportul calatorilor care circula pe rute care necesita legaturi, DE CE se mai vand biletele respective? Putem intelege ca trenurile intarzie fiindca se lucreaza in beneficiul viitor al calatorilor, dar nu putem accepta ca acestia sa ramana izolati prin gari uitate de lume, in care nici macar casa de bilete nu exista. Pe site-ul companiei suntem asigurati de o „deplasare sigura, in orice anotimp, zi si noapte, indiferent de conditiile meteorologice, conform orariilor stabilite”. Ei bine, depun aici marturie – cu regret – ca lucrurile nu stau asa! Si refuz sa cred ca exista interese ca toti calatorii sa migreze catre companiile private de transport de persoane.